Timp liber

Activități recreative și timp liber

Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Miturile Mărţişorului: între fantastic şi istoric

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Mituri ale Mărțișorului Voinicul care a eliberat Soarele Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii. Lupta Primăverii cu Iarna Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă. Istoric Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât Români, cât și la Bulgari (sub numele de Martenița), este considerată ca fiind datorată substratului comun Daco-Tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini, care, la Bulgari, sunt legate de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv. Sursa: Wikipedia

Redacţia
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Sănătate: Cum scăpăm de pofta de dulciuri?

Potrivit studiilor efectuate de un nutriţionist britanic, mierea ar fi alimentul minune care ar inhiba acea poftă (uneori de necontrolat) de dulciuri. Mierea, alcătuită dintr-o combinaţie de zaharuri naturale, poate declanşa modificări metabolice care neutralizează această poftă, afirmă nutriţionistul britanic Mike McInnes, citat de dailymail.co.uk. În urma unor cercetări efectuate timp de mai mulţi ani, Mike McInnes a descoperit că înlocuirea zahărului cu miere în timpul zilei şi adăugarea unei linguriţe cu miere într-o băutură caldă înainte de culcare neutralizează mecanismele cerebrale responsabile pentru pofta de dulciuri. Nutriţionistul britanic a pus astfel la punct o dietă cu miere care nu exclude din planul zilnic gustările şi deserturile interzise de obicei în alte cure de slăbire. Premisa de la care a pornit Mike McInnes pentru conceperea acestei diete este aceea că majoritatea persoanelor care nu reuşesc să slăbească, deşi se supun unor programe draconice de slăbit, consumă prea mult zahăr şi alimente procesate. "Chiar şi aşa-zisele alimente cu conţinut redus de grăsimi sunt adeseori pline de zaharuri ascunse sau făină albă. Acest lucru înseamnă că nivelul de zaharuri din organism sunt la cote maxime întreaga zi", afirmă nutriţionistul britanic. Corpul reglează excesul de zaharuri prin eliberarea de insulină, care o filtrează din sânge şi o depozitează ca grăsime. Sursa: Descopera.ro Sursa foto: sxc.hu

Redacţia
Timp liber
Timp liber
Moartea unui om, impactul unei legende: Cine a fost Nelson Mandela?

Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Nelson Mandela a fost rând pe rând un militant antiapartheid înverşunat, deţinutul politic cel mai celebru din lume şi primul preşedinte de culoare al Africii de Sud, unde s-a bucurat de un imens cult al personalităţii. Nelson Mandela a murit joi, 5 decembrie 2013, la 95 de ani. Lider al luptei persoanelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituţionalizeze segregaţia în Africa de Sud, Nelson Mandela, a petrecut 27 de ani în detenţie, în perioada 1964-1990. Din spatele gratiilor, el a devenit simbolul oprimării poporului său, în timp ce lumea întreagă manifesta şi organiza concerte pentru a fi eliberat. Însă, chiar înainte să fie eliberat, el a învăţat să-şi înţeleagă adversarii - cunoscându-le limba, afrikaans, şi poezia - să-i ierte şi să lucreze cu ei. Aceasta îi va aduce Premiul Nobel pentru Pace în 1993, împărţit cu ultimul preşedinte al regimului de apartheid, Frederik De Klerk. Probleme de sănătate Nelson Mandela a fost spitalizat în perioada 8 iunie - 1 septembrie din cauza unei recidive a unei infecţii pulmonare, cauzată probabil de tuberculoza contractată în închisoare. Acesta era îngrijit la domiciliu de 22 de medici din Johannesburg începând cu 1 septembrie. Deşi pneumonia se vindecase, plămânii săi rămăseseră sensibili. "Este dificil pentru el", "este încă foarte sensibil la germeni, prin urmare trebuie menţinut într-un mediu steril. Camera sa este ca un salon de terapie intensivă", declara în noiembrie Winnie Madikizela-Mandela. Problemele pulmonare ale laureatului premiului Nobel pentru Pace erau probabil legate de sechelele lăsate de tuberculoză. El a contractat această boală în timpul detenţiei pe insula-închisoare Robben Island, în largul Cape Town, unde a petrecut 18 dintre cei 27 de ani de închisoare în temniţele regimului de apartheid. Moartea unei personalităţi Nelson mandela a murit la domiciliul său din Johannesburg, potrivit unui anunţ făcut joi seară de preşedintele sud-african Jacob Zuma, pentru postul de televiziune publică. "Fostul preşedinte Nelson Mandela ne-a părăsit (...), acum se odihneşte în pace. Naţiunea l-a pierdut pe unul dintre cei mai iluştri fii ai săi", a declarat Zuma, în jurul orei 21.30 GMT (23.30, ora României). "Poporul nostru a pierdut un tată", a adăugat el, anunţând că steagurile vor fi coborâte în bernă începând de vineri şi până la înmormântare. "Ne exprimăm profunda recunoştinţă pentru o viaţă în serviciul oamenilor acestei ţări", a afirmat preşedintele sud-african. Sursa: realitatea.net Sursa foto: thisisrnb.com

Redacţia
Timp liber
Timp liber
Cum învăţăm de la alţii să ne depăşim frica de a vorbi în public?

Nu puţine sunt cazurile în care a susţine un discurs, a lua cuvântul, a face o prezentare, a ne implica într-o dezbatere se poate transforma într-un coşmar. Motivele care stau la baza acestei frici sunt psihologice şi ţin de teama interioară de a da greş. Pentru că nimănui nu îi place să greşească în faţa unei mulţimi de oameni care judecă. Tehnicile de public speaking sunt însoţite, aproape întotdeauna, de sfaturi ce ţin de depăşirea acestei frici a de a gafa. Însă, pentru a rezolva problema, trebuie mai întâi să o înţelegem. De ce ne este frică să vorbim în public? Se consideră că la baza reticenţei de a vorbi în public stau, de obicei, una sau mai multe dintre următoarele temeri: de a greşi, de a face gafe; de a fi criticat, de a primi feedback negativ; de a avea de a face cu persoane dificile din public; de situaţii neprevăzute pe care nu le poţi controla; de a nu fi suficient de interesant, talentat sau carismatic; de a nu avea o prezentare perfectă; de a uita discursul. Ce fac ceilalţi când greşesc în public? Unii oameni sunt supuşi zilnic problemelor ce pot să apară atunci când te adresezi unui public, însă pentru ei asta pare să nu fie un chin. Ne mulţumim să spunem că aceştia sunt oamenii care s-au născut cu abilităţi de public speaking în sânge. Dar să nu uităm că totul se învaţă. Şi chiar şi cei mai relaxaţi oameni, care par să fie stăpâni pe orice, au avut momentele lor mai puţin fericite. Contează să învăţăm de la cei care au ştiut cum să le depăşească –actori, cântăreţi şi alte persoane care trebuie să performeze în faţa unor audienţe numeroase, sub o presiune uriaşă. Ce fac cei cântăreţii care falsează sau îşi uită versurile, fotomodelele care cad de pe podium, actorii care îşi uită replicile – continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat sau fac glume pe seama propriilor greşeli. Un exemplu concret? Atunci când actorul Jim Carrey a trebuit să-l prezinte în cadrul unui eveniment pe Eckhart Tolle, a greşit titlul cărţii acestuia, spunând: “Şi acum vi-l prezint pe autorul cărţii «Un pământ bun». Pardon, «Un pământ nou». Dar ar fi trebuit s-o scrie şi pe asta!”, a exclamat el, în hohotele de râs ale audienţei. Sursa: empower.ro

Redacţia
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber
Timp liber