Pietrele preţioase sunt diamantele, rubinele, safirele şi smaraldele. De asemenea, regimul pietrelor preţioase se extinde şi perlelor naturale, perlelor de cultură şi a celorlalte pietre scumpe.

Termenul vechi de pietre semipreţioase a fost înlocuit pentru a nu genera confuzii cu termenul de pietre scumpe. Termenul de piatră scumpă este cunoscut în literatura de specialitate drept gemă, iar ştiinţa care se ocupă cu studiul acestor pietre poartă numele de Gemologie. Aceste pietre sunt pietre naturale ale căror valoare este ridicată, fiind necesar să li se acorde o mare atenţie la achiziţionare.

Există trei categorii generale de pietre utilizate pentru bijuterii sau obiecte de podoabă:

a) pietrele naturale – pietrele naturale utilizate sunt, în general, pietre cu calităţi fizice sau optice deosebite. Acestea pot avea o compoziţie diferită, de la un singur element chimic (exemplu diamantul este alcătuit din carbon pur), la o multitudine de elemente chimice (exemplu:turcoaza)

b) pietrele sintetice – reprezintă reproduceri identice din punct de vedere chimic al pietrelor naturale, dar sunt pietre create de om în condiţii de laborator (exemplu: rubin sintetic, safir sintetic)

c) pietrele artificiale – sunt pietrele create de om în condiţii de laborator, dar a căror compoziţie este diferită de orice alte pietre existente în natură (exemplu: cubic zirconia)

Perlele sunt formaţiuni solide ce se formează în interiorul unor moluşte (scoici sau melci) marine sau de apă dulce printr-un proces biologic. Perlele sunt constituite din straturi suprapuse de sidef secretat de moluşte.

Perlele se disting în două categorii:

- perlele naturale, care se formează în urma unui proces de geneză ce are loc în mod natural în moluşte perlifere, în urma lezării acestora de către particule fine dintr-o substanţă solidă, precum un fir de nisip. Acestea pot fi perle marine şi perle de apă dulce.

- perlele de cultură, care se formează în mediu controlat (bazine special amenajate), de către scoici perlifere, în urma “însămânţării” manuale a acestora cu un nucleu dintr-o substanţă solidă, de regulă tot o bucată de sidef cu dimensiuni variabile. În funcţie de tipul de scoică perliferă, şi acestea se pot deosebi în perle marine şi de apă dulce. Perlele de cultură reprezintă cea mai mare clasă a perlelor existente pe piaţa mondială.

Pietrele scumpe, la fel ca orice alt bun, prezintă grade diferite de calitate, conferită de mai multe proprietăţi ale acesteia ce acţionează cumulativ. Aceste calităţi, în funcţie de tipul de piatră pot fi:

* greutatea: strict pentru pietrele preţioase şi pentru o parte din restul pietrelor scumpe, greutatea este exprimată în unitatea de măsură numită carat, prescurtat ct. (1 ct = 0,2g). Pentru restul de pietre scumpe, greutatea se exprimă convenţional în grame.

* tăietura: pentru pietrele scumpe, aceasta este evaluată prin prisma tipului de tăietură şi gradului de realizare a tăieturii.

* puritatea: este o caracteristică importantă pentru majoritatea pietrelor scumpe. Pentru o parte dintre acestea, o puritate cât mai mare (până la absenţa incluziunilor) dă o valoare uneori disproporţionat mai mare (diamantele), în vreme ce pentru altele, prezenţa incluziunilor cât mai variate este un factor care duce la creşterea preţului (chihlimbarul).

* culoarea: este apreciată diferit, în funcţie de natura pietrelor respective. Astfel, în vreme ce pentru unele pietre este ideală o absenţă a culorii (ex: diamante incolore), pentru altele, precum rubinele şi safirele, sunt apreciate şi preţuite culorile cât mai intense şi mai uniform distribuite;

* originea: există pietre ale căror exploatare a încetat în anumite locaţii, prin epuizarea minelor. Aceste pietre, existând deja în număr limitat, tind să fie mai preţuite în timp, precum granatele demantoid din Rusia.

* raritatea: este principala caracteristică a pietrelor scumpe, capabilă să justifice preţul ridicat al acestora. Raritatea unor pietre se poate estima privitor strict asupra compoziţiei chimice rare, dar şi sub prisma deficienţei pe piaţă la momentul dat.

* fenomenele optice: multe pietre scumpe prezintă fenomene optice caracteristice, lucru ce conferă o calitate ridicată acestora, cu atât mai mult cu cât efectul optic este mai evident şi mai deosebit.

Preţul pietrelor preţioase nu este un preţ impus, ci unul care se autoreglează pe piaţă, prin concurenţă liberă între operatori. În cazul diamantelor, fluctuaţiile de preţ sunt mult mai vizibile şi direct raportate cu evenimentele din cadrul burselor de diamante din lume. Ca referinţă internaţional acceptată este Bursa de Diamante din New-York.

La achiziţionarea bunului trebuie să aveţi în vedere următoarele considerente:

- cereţi informaţii complete despre produs, preţ, condiţii de cumpărare, dacă acestea există;

- feriţi-vă de oferte de vânzări nesolicitate;

- asiguraţi-vă că veţi primi un Certificat de calitate în original. Acesta trebuie să conţină, în mod obligatoriu, detalii corecte, precise şi complete referitoare la produsul cumpărat şi datele de identificare ale operatorului economic de unde achiziţionaţi produsul.

- asiguraţi-vă că primiţi factura fiscală sau bonul fiscal care să justifice cumpărarea produsului de la operatorul economic în cauză;

- cereti informaţii suplimentare despre garanţia oferită produsului şi eventualele probleme de service ce pot să apară;

- verificaţi politica respectivei companii de returnare a bunurilor, în cazul apariţiei unor defecte ulterioare, de exemplu.

În ceea ce priveşte contrafacerile pentru pietrele preţioase, se disting următoarele:

- pietrele de imitaţie – îmbrăcând forme chimice diverse, de la banale sticle şi materiale reproduse sintetic, toate aceste imitaţii sunt periculoase, întrucât sunt aproape imposibil de depistat fără o analiză riguroasă de laborator. În sens larg, absolut orice piatră care nu este ce susţine descrierea sa, reprezintă o imitaţie. Se pot întâlni astfel imitaţii de pietre scumpe realizate cu ajutorul altor pietre scumpe.

- dubletele şi tripletele – acest tip de imitaţie constă în realizarea de  “pietre compuse”, unde alături de o piatră naturală, sunt lipite alte pietre de imitaţie sau pietre naturale cu o valoare mai scăzută. Lipirea celor două sau trei părţi se realizează fix, linia de lipire devenind invizibilă pentru ochiul liber.

- imitaţii produse prin tratamente – unele pietre pot fi supuse anumitor tratamente, chimice sau fizice, ce modifică aspectul lor (culoare, lustru, transparenţă), acestea devenind pietre de imitaţie.

Directia Metale Preţioase şi Pietre Preţioase, din cadrul ANPC, dispune de laboratoare de analiză şi personal autorizat să realizeze verificări şi expertizări ale obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase. Direcţia realizează operaţiuni cu publicul prin ghişee în 20 de reşedinţe de judeţ şi în Municipiul Bucureşti.