Pe 25 martie 2025, Senatul a înregistrat o propunere legislativă (B95/2025) menită să reducă blocajele administrative care întârzie dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă și de stocare. Inițiativa propune modificarea Legii nr. 18/1991 pentru a facilita utilizarea terenurilor agricole mai puțin fertile, din clasele III-V, în astfel de proiecte, actualizarea Legii nr. 50/1991 prin:
- simplificarea procedurilor de autorizare, eliminând cerința respectării regulamentelor urbanistice locale în vigoare; și
- revizuirea Legii nr. 350/2001 pentru a adapta planurile urbanistice la noile cerințe ale tranziției energetice, facilitând astfel investițiile în infrastructura energetică regenerabilă.
Expunerea de motive, la acesastă propunere arată că extinderea rapidă a energiei regenerabile intermitente, precum solar și eolian, face integrarea lor în Sistemul Electroenergetic Național o provocare, pe fondul reducerii producției controlabile pe bază de combustibili fosili.
Creșterea ponderii energiei regenerabile se confruntă cu obstacole juridice, administrative și urbanistice, care generează întârzieri și reduc atractivitatea investițiilor.
Totodată, stocarea energiei este şi ea esențială, permițând absorbția supraproducției în perioadele de vârf, livrarea controlată a energiei în perioadele de cerere mare și reducerea presiunilor pe piețele de echilibrare și spot.
Deși stocarea energiei și infrastructura asociată sunt legate de energia regenerabilă, reglementările nu sunt încă aliniate cu necesitatea unei tranziții rapide către un sistem energetic modern
Infrastructura asociată trebuie şi ea să beneficieze de aceleași derogări și mecanisme de accelerare ca proiectele de energie regenerabilă
Propunerea legislativă se axează pe trei acte normative fundamentale:
În prezent, articolul 92 lit. j) din Legea nr. 18/1991 permite amplasarea capacităților de producere a energiei electrice din surse regenerabile pe terenurile agricole extravilane, dar cu anumite limitări. Aceste proiecte sunt permise doar pentru sursele de energie solară, eoliană, din biomasă, biolichide și biogaz, iar suprafața destinată acestora este limitată la maximum 50 de hectare.
Prin modificările propuse în proiectul legislativ se doreşte eliminarea aceastei limitări de suprafață și extinderea surselor de energie permise, incluzând și energia nucleară și energia hidroelectrică.
Mai mult, propunerea introduce noi reglementări pentru infrastructura auxiliară necesară acestor proiecte, detaliind explicit capacitățile de stocare a energiei și stațiile de transformare, precum și alte componente esențiale (invertoare, cabluri și instalații de racordare la rețeaua electrică de interes public). Astfel, schimbările vizează nu doar extinderea tipurilor de surse energetice permise, ci și clarificarea regimului juridic pentru infrastructura asociată acestora, facilitând implementarea unor proiecte energetice diverse și ample pe terenurile agricole cu potențial mai scăzut.
"Art. 92 (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pe terenurile agricole de clasa a III-a, a IV-a şi a V-a de calitate, având categoria de folosință arabil, pășune, vii şi livezi, precum şi pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare, situate în extravilan, în baza autorizației de construire şi a aprobării scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol, pot fi amplasate următoarele obiective de investiție(...)"
1. La articolul 92, alineatul (2), litera j) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"j) capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile, respectiv energie solară, energiei eoliană, energiei din biomasă, biolichide Şi biogaz, energie nucleară şi energie hidroelectrică;"
2. La alineatul (2) a articolului 92, după litera j) §e introduc două noi litere, lit. k) şi 1), cu următorul cuprins:
''k) capacități de stocare a energiei electrice, racordate exclusiv la rețeaua electrică de interes public sau adăugate unei capacități de producere a energiei electrice;
1) stațiile de transformare, invertoare şi alte sisteme auxiliare aferente capacităţ1or prevăzute la lit. j) şi k), inclusiv cablurile şi instalațiile pentru racordarea acestora la rețeaua electrică de interes public."
În prezent, Legea nr. 50/1991 prevede că, prin excepţie de la regulă, autorizațiile de construire pentru lucrările care includ capacitățile de producere a energiei, stațiile de transformare și instalațiile de racordare la rețeaua electrică de interes public pot fi emise fără a fi necesare documentații de urbanism și amenajare a teritoriului, atât pentru intravilan, cât și pentru extravilan.
Prin modificările propuse se menține această excepție de la solicitarea documentațiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului dar se detaliază tipologia lucrărilor ce pot beneficia de autorizații.
Astfel, la articolul 2, alineatul (4), litera f) se doreşte reglementarea separată pe trei categorii de lucrări:
a) capacitățile de producere a energiei electrice și/sau hidrogenului din surse regenerabile.
b) capacitățile de stocare a energiei electrice, care pot fi acum racordate fie exclusiv la rețeaua electrică de interes public, fie (mai nou) adăugate unei capacități de producere a energiei electrice.
c) stațiile de transformare, invertoarele și alte sisteme auxiliare, inclusiv cablurile și instalațiile necesare pentru racordarea acestora la rețeaua electrică de interes public.
De asemenea, prin modificările propuse pentru articolul 11^1, litera i), se precizează mai explicit categoriile de lucrări pentru care se pot emite autorizații de construire/desființare fără a fi necesare documentațiile de amenajare a teritoriului sau de urbanism prealabile.
Modificările actuale adaugă detalii esențiale în ceea ce privește infrastructura pentru energiile regenerabile, în special prin diferențierea lucrărilor în trei tipuri distincte:
a) construirea capacităților de producere a energiei electrice și/sau a hidrogenului din surse regenerabile.
b) construirea capacităților de stocare a energiei electrice, care ar putea fi racordate fie exclusiv la rețeaua electrică de interes public, fie (mai nou) integrate unei capacități de producere a energiei electrice deja existente.
c) construirea stațiilor de transformare, invertoarelor și altor sisteme auxiliare, inclusiv cablurile și instalațiile necesare pentru racordarea acestora la rețeaua electrică de interes public.
Aceste schimbări nu aduc modificări fundamentale regimului autorizării, dar contribuie la o mai bună clarificare a reglementărilor existente. În plus, noile formulări reflectă necesitatea de a include explicit infrastructura auxiliară legată de energiile regenerabile și faptul că capacitățile de stocare pot fi integrate nu doar în rețelele publice, ci și în sistemele de producție deja existente.
În prezent, conform art. 31^1 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, dreptul de construire se acordă şi în lipsa documentațiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate pentru lucrări de construire a capacităților de producere şi stocare a energiei electrice şi a hidrogenului din surse regenerabile situate în intravilanul şi extravilanul localităților, inclusiv stații de transformare, cabluri şi instalațiile pentru racordarea acestora la rețeaua electrică de interes public.
În esență, prin modificările propuse pentru art. 31^1 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, se propune o derogare nu doar de la documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism aprobate, ci și de la prevederile documentațiilor de urbanism şi de la regulamentele locale de urbanism în vigoare, ceea ce înseamnă că, dacă acest proiect va fi adoptat, aceste lucrări vor putea fi realizate fără a respecta normele urbanistice locale.
Mai mult, modificările detaliază explicit tipurile de lucrări care beneficiază de aceste excepții: producerea și stocarea energiei electrice și a hidrogenului din surse regenerabile, inclusiv infrastructura aferentă, cum ar fi stațiile de transformare, invertoarele și instalațiile de racordare la rețeaua electrică publică. De asemenea, se subliniază faptul că aceste lucrări se pot desfășura în continuare atât în intravilan, cât și în extravilanul localităților.
Impactul socio-economic și alinierea cu cadrul european
Potrivit expunerii de motive se preconizează că modificările propuse vor avea un impact amplu, la nivel macro-economic, asupra mediului de afaceri și al administrației publice, prin:
- Stimularea investițiilor: Clarificarea regimului juridic și eliminarea etapelor birocratice vor reduce riscurile pentru investitori, facilitând atragerea capitalului atât autohton, cât și străin, și deschizând astfel oportunități pentru IMM-uri.
- Consolidarea securității energetice: Prin accelerarea implementării proiectelor de producere și stocare a energiei, România își va putea reduce dependența de importurile energetice, contribuind la stabilitatea pieței interne.
- Alinierea la directivele europene: Se arată că modificările propuse sunt în concordanță cu prevederile art. 16f din Directiva (UE) 2023/2413 (RED III) care impune tratamentul prioritar al proiectelor de energie regenerabilă și stocare ca fiind de interes public major.
- Beneficii de mediu și sociale: În plus față de reducerea emisiilor de CO₂ și a altor poluanți, se estimează că implementarea acestor proiecte va genera locuri de muncă, va stimula dezvoltarea economică regională și va contribui la îmbunătățirea calității vieții, în special în zonele rurale și periurbane.
Activitatea agrivoltaică
În expunerea de motive a propunerii legislative - B95/2025 - înregistrată la Senat pe 25 martie 2025, se invocă şi faptul că proiectele de energie regenerabilă au o amprentă ecologică redusă și că unele dintre acestea, precum parcurile fotovoltaice, permit coexistența cu activități agricole, prin soluții dualiste – agrivoltaice .
Cu toate acestea, în forma actuală a proiectului de lege, nu sunt introduse reglementări specifice privind implementarea și utilizarea sistemelor agrivoltaice, nici criterii tehnice referitoare la modul de montare a panourilor solare pe terenurile agricole.
Activitatea agrivoltaică este un domeniu relativ nou, în curs de dezvoltare, încă nereglementată la nivel legislativ naţional. Astfel ea rămâne deschisă unor reglementărilor viitoare sau poate chiar prin amendamente la acest proiect legislativ.
Reglementarea activităţii agrivoltaice în Franța
Franța își propune ca până în 2050 să aibă între 20.000 și 30.000 de ferme echipate cu instalații agrivoltaice, ceea ce ar putea contribui la o putere totală instalată de 60-80 GW.
Astfel această țară a adoptat o legislație clară privind activitatea agrivoltaică, prin Legea nr. 2023-175 din 10 martie 2023, cunoscută sub numele de Legea APER (Loi relative à l'accélération de la production d'énergies renouvelables), urmată de Decretul nr. 2024-318 din 8 aprilie 2024 (Décret relatif au développement de l'agrivoltaïsme et aux conditions d'implantation des installations photovoltaïques sur des terrains agricoles, naturels ou forestiers), care stabilește criterii mai stricte pentru proiectele agrivoltaice.
Potrivit Legii APER din 2023 (a se vedea în special art. 54) care are ca scop ”reconcilierea” producției agricole cu cea energetică, păstrând în același timp terenul arabil și asigurând absența efectelor negative asupra terenurilor și prețurilor agricole, „O instalație agrivoltaică este o instalație de producere a energiei electrice care utilizează energia radiativă a soarelui și ale cărei module sunt amplasate pe o parcelă agricolă astfel încât să contribuie în mod durabil la instalarea, întreținerea sau dezvoltarea producției agricole.”.
Conform Decretului nr. 318 din 2024:
· În Franţa terenurile agricole pot găzdui panouri solare doar dacă acestea nu afectează semnificativ producția agricolă. Astfel, pentru a se asigura că producția agricolă este activitatea principală o instalație agrovoltaică trebuie să îndeplinească următoarele două condiții:
1. Suprafața care nu mai este exploatabilă din cauza instalației agrovoltaice nu depășește 10% din suprafața totală acoperită de instalația agrivoltaică;
2. Înălțimea instalației agrovoltaice și distanța dintre rânduri permit funcționarea normală și asigură în special circulația, siguranța fizică și adăpostirea animalelor precum și, în cazul în care parcelele sunt mecanizabile, trecerea mașinilor agricole.
· Suprafața acoperită de panouri solare nu poate depăși 40% din teren.
· Producția agricolă trebuie să fie menținută la minimum 90% din media locală.
· Veniturile fermierilor trebuie menținute sau îmbunătățite, fără a lua în considerare veniturile din energia solară.
Pentru a preveni ca fermele să devină, de fapt, parcuri solare mascate, sunt impuse limite clare pentru acest grad de acoperire, în funcție de tipul de tehnologie utilizată. Scopul? Să se asigure că energia verde nu sufocă producția agricolă, ci o completează inteligent. Astfel, valoarea maximă a gradului de acoperire trebuie să garanteze faptul că producția agricolă rămâne activitatea principală a parcelei.
În plus, un ordin din 5 iulie 2024 (Arrêté du 5 juillet 2024 relatif au développement de l'agrivoltaïsme et aux conditions d'implantation des installations photovoltaïques sur terrains agricoles, naturels ou forestiers) stabilește un sistem de control periodic al proiectelor agrivoltaice, pentru a verifica respectarea criteriilor de productivitate agricolă și integrarea armonioasă a panourilor fotovoltaice în peisajul rural.
Această reglementare detaliată din Franța ar putea servi drept model pentru viitoarele politici din România, în vederea clarificării condițiilor de implementare a activităţii agrivoltaice și a evitării speculațiilor asupra terenurilor agricole.
Mai multe detalii privind Propunerea legislativă pot fi găsite aici.