În materialul de mai jos găsiţi soluţii la întrebări preliminare, într-un caz concret, a principiilor în materie din Codul vamal comunitar. Interpretările – din care am preluat extrase – reprezintă concluziile Avocatului General Nils Wahl, înaintate Curţii de Justiţie a UE la 24 ianuarie 2019,  în cauza C‑1/18 SIA „Oribalt Rīga” (codificare CURIA: ECLI:EU:C:2019:64). 

- Pentru a stabili valoarea în vamă a mărfurilor importate, prima și cea mai importantă metodă utilizată este cea bazată pe „valoarea de tranzacție”. Pe baza acestei metode, valoarea taxelor vamale [precum și taxa pe valoarea adăugată (TVA) la import] se determină pe baza prețului plătit efectiv sau care trebuia plătit vânzătorului la momentul exportului în Uniunea Europeană.

- Totuși, metoda respectivă poate fi aplicată numai în cazul în care mărfurile în discuție au făcut deja obiectul unei vânzări la momentul întocmirii declarației vamale. În alte cazuri, precum o vânzare în regim de consignație, metoda valorii de tranzacție nu poate fi utilizată. Dreptul Uniunii prevede cinci alte „metode alternative” pentru astfel de împrejurări, care trebuie utilizate succesiv, în ordinea prevăzută de legislația relevantă.

- Aplicarea acestor metode nu este întotdeauna lipsită de dificultăți. La calcularea valorii în vamă trebuie avuți în vedere o serie de factori. În plus, acești factori trebuie aplicați în mod uniform în întreaga Uniune Europeană, pentru a se evita alegerea de către importatori a legislației celei mai favorabile.

- Întrebările preliminare adresate de Curtea Supremă din Letonia în prezenta cauză se referă la factorii relevanți pentru calcularea valorii în vamă în conformitate cu metodele alternative de stabilire a acestei valori prevăzute la articolul 30 alineatul (2) din Codul vamal, în special în contextul stabilirii valorii în vamă a medicamentelor importate. Având în vedere valoarea semnificativă a medicamentelor, valoarea în vamă stabilită ar putea foarte bine, în funcție de metoda de evaluare folosită, să conducă la o diferență semnificativă în ceea ce privește taxele vamale sau TVA‑ul la import. 

Prevederi din Codul vamal

Litigiului cu care a fost sesizată instanța de trimitere îi este aplicabil fostul Cod vamal comunitar și, mai precis, capitolul 3 („Valoarea în vamă a mărfurilor”).

● Faptelor din procedura principală li se aplică Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, denumit în continuare „Codul vamal”.

● Ulterior, a fost aprobat Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal”).

- Articolul 29 alineatul (1), privind valoarea în vamă a mărfurilor, prevede:

„Valoarea în vamă a mărfurilor importate este valoarea de tranzacție, respectiv prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al [Uniunii Europene], ajustat, când este cazul, în conformitate cu articolele 32 și 33 […]

[…]”

- Articolul 30 prevede în continuare:

„(1) Atunci când valoarea în vamă nu poate fi stabilită în conformitate cu articolul 29, ea se determină prin parcurgerea succesivă a literelor (a), (b), (c) și (d) de la alineatul (2) până la prima din aceste litere în conformitate cu care această valoare poate fi stabilită, cu excepția cazului în care ordinea de aplicare a literelor (c) și (d) este inversată la cererea declarantului; numai atunci când o astfel de valoare nu poate fi stabilită conform unei anumite litere se pot aplica dispozițiile următoarei litere în ordinea stabilită în temeiul prezentului alineat.

(2) Valoarea în vamă așa cum este stabilită prin aplicarea prezentului articol este:

(a) valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export în [Uniunea Europeană] și exportate în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;

(b) valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export în [Uniunea Europeană] și exportate în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;

(c) valoarea bazată pe prețul unitar care corespunde vânzărilor în [Uniunea Europeană] de mărfuri importate(3) sau de mărfuri identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au legătură cu vânzătorii;

(d) valoarea calculată egală cu suma:

- costului sau valorii materialelor și fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate;

- valorii profitului și cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obișnuit în vânzările de mărfuri de aceeași natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producători în țara exportatoare pentru a fi exportate în [Uniunea Europeană];

- costului sau valorii elementelor menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (e).

[…]”

- Articolul 31 alineatul (1), care conține a șasea și ultima metodă de evaluare prevede:

„Atunci când valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi stabilită în conformitate cu articolul 29 sau 30, ea se stabilește pe baza datelor disponibile în [Uniunea Europeană], utilizându‑se mijloacele firești în concordanță cu principiile și dispozițiile generale ale:

[…]

- dispozițiilor prezentului capitol.” 

Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal

- În temeiul articolului 142 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, „mărfuri similare” reprezintă „mărfuri produse în aceeași țară și care, deși nu seamănă în toate privințele, prezintă caracteristici și materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor și existența unei mărci de fabrică sau de comerț se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu”.

- Potrivit articolului 151 din Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal:

„(1) La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (b) din cod (valoarea de tranzacție a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacție a unor mărfuri similare în cadrul unei vânzări în aceleași condiții comerciale și în cantitate sensibil egală ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Când nu se găsește o astfel de vânzare, se folosește valoarea tranzacției cu mărfuri similare vândute în alte condiții comerciale și/sau în cantități diferite, ajustată pentru a reflecta diferențele ce pot rezulta din condițiile comerciale și/sau cantități, cu condiția ca această ajustare să se poată face pe baza probelor demonstrabile care stabilesc în mod clar temeinicia și exactitatea ajustării, indiferent dacă aceasta conduce la o creștere sau o scădere a valorii.

[…]

(4) În sensul prezentului articol, valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nicio valoare de tranzacție a mărfurilor similare, produse de aceeași persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).

[…]”

- Articolul 152 alineatul (1) prevede:

„(a) În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate se vând în cadrul [Uniunii Europene] în aceeași stare, valoarea în vamă a mărfurilor importate menționată la articolul 30 alineatul (2) litera (c) din [Codul vamal] are la bază prețul unitar care corespunde vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate în cea mai mare cantitate totală la data sau în jurul datei importului mărfurilor de evaluat, către persoane care nu sunt legate de vânzător, cu condiția deducerii următoarelor elemente:

(i) comisioane plătite în mod obișnuit sau convenite a fi plătite ori pentru marjele obișnuite practicate pentru asigurarea profitului și cheltuielilor generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) ocazionate de vânzarea în cadrul [Uniunii Europene] a mărfurilor de aceeași categorie sau de același tip importate;

(ii) cheltuieli obișnuite de transport și asigurare, precum și cheltuieli conexe efectuate în [Uniunea Europeană];

(iii) drepturi de import și alte impuneri datorate în [Uniunea Europeană] pentru importul sau vânzarea de mărfuri.

[…]

(b) În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu s‑a vândut la data sau în jurul datei la care sunt importate mărfurile de evaluat, valoarea în vamă a mărfurilor importate, stabilită în conformitate cu prezentul articol, are la bază, potrivit dispozițiilor alineatului (1) litera (a), prețul unitar la care se vând în [Uniunea Europeană] mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate în aceeași stare la data cea mai apropiată de după data importului mărfurilor de evaluat, dar în termen de 90 de zile de la data unui astfel de import.”

- În plus, articolul 152 alineatul (3) prevede: „prețul unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă prețul cu care se vinde cel mai mare număr de unități de produs către persoane care nu sunt legate de persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vânzări”. 

Întrebările preliminare

Având îndoieli cu privire la corecta interpretare a dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii, Curtea Supremă din Letonia a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții de Justiție a UE următoarele întrebări preliminare:

„1) În cazurile în care mărfurile importate sunt medicamente, atunci când se stabilește valoarea în vamă a mărfurilor importate, în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (b) din [Codul vamal] și ale articolului 151 alineatul (4) din [regulamentul de punere în aplicare], trebuie să se considere că mărfurile similare sunt acele medicamente în care principiul activ și cantitatea acestuia sunt aceleași (sau similare) sau pentru identificarea mărfurilor similare trebuie luată în considerare poziția pe piață a medicamentului importat și a producătorului acestuia, mai precis popularitatea și cererea?

2) Atunci când se stabilește valoarea în vamă a mărfurilor importate, în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (c) din [Codul vamal], termenul de 90 de zile prevăzut la articolul 152 alineatul (1) litera (b) din [regulamentul de punere în aplicare] este aplicabil cu suplețe?

3) Dacă termenul menționat este aplicabil cu suplețe, trebuie acordată preferință datelor referitoare la tranzacțiile cele mai apropiate de momentul importului mărfurilor care se evaluează, al căror obiect sunt mărfuri identice sau similare care se vând într‑o cantitate suficientă pentru a se stabili prețul unitar, sau, dimpotrivă, datelor referitoare la tranzacții mai puțin apropiate, dar al căror obiect îl constituie tocmai mărfurile importate?

4) Atunci când se stabilește valoarea în vamă a mărfurilor importate, în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (c) din [Codul vamal], trebuie să se aplice reducerile acordate, care au determinat prețul la care au fost vândute efectiv mărfurile?” 

În urma considerentelor de argumentare - pe care le găsiţi pe site-ul CURIA – Avocatul General a propus Curţii de Justiţie a UE să răspundă la întrebările formulate de Curtea Supremă din Letonia după cum urmează:

„Atunci când valoarea în vamă a mărfurilor importate se determină în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar și ale articolului 151 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, pentru identificarea mărfurilor similare, autoritățile vamale trebuie să verifice mai întâi dacă mărfurile îndeplinesc aceleași funcții și sunt interschimbabile din punct de vedere comercial. În acest scop, trebuie să se facă o evaluare detaliată, în funcție de natura specifică a bunurilor în cauză, luând în considerare toate elementele unor astfel de bunuri care pot afecta valoarea lor economică.

Atunci când se stabilește valoarea în vamă a mărfurilor importate, în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 2913/92, termenul de 90 de zile prevăzut la articolul 152 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2454/93 trebuie să facă obiectul unei aplicări stricte.

Atunci când se stabilește valoarea în vamă a mărfurilor importate, în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 2913/92, reducerile acordate, care au determinat prețul la care au fost vândute efectiv mărfurile, nu pot fi luate în considerare”. 

Documentar

În legislația din România se aplică Codul Vamal din 2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 350 din 19 aprilie 2006.

Potrivit Art. 57, procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale și comerț 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, cu modificările ulterioare.

Ai nevoie de Codul vamal din 2006 ? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!