O excepție de neconstituționalitate recent publicată se referă la prevederile art. 22 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, potrivit cărora: "În cazul în care în urma inspecției efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecție. Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate formula contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia." Reţinem şi actualizarea făcută de Curte, în sensul că, potrivit art. II din Legea nr. 234/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, în tot cuprinsul ordonanței, sintagma "control intern" se înlocuiește cu sintagma "control intern/managerial". Motivarea excepției de neconstituționalitate Autoarea acesteia susține că textul criticat restrânge în mod excesiv termenul în care pot fi atacate actele administrative cu caracter normativ. De asemenea, apreciază că prevederile legale criticate, prin impunerea termenului de 15 zile în care pot fi atacate în justiție actele administrative cu caracter individual, intră în contradicție cu cele ale art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În acest context, consideră că reglementarea criticată, referindu-se atât la actele administrative cu caracter individual, cât și la cele cu caracter normativ, obstrucționează accesul liber la justiție, prin instituirea termenului de 15 zile pentru atacarea în justiție a acelei din urmă categorii de acte administrative, în vreme ce art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că actele administrative cu caracter individual, care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate în termen de 6 luni. Autoarea a arătat totodată că, potrivit art. 52 din Constituție, condițiile și limitele exercitării dreptului persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică pentru a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei se stabilesc prin lege organică. Or, Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, nu este o lege organică și, în aceste condiții, nu se poate deroga de la legea organică în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. Așa fiind, autoarea excepției apreciază ca fiind vădit neconstituțională stabilirea unor condiții speciale, termene de decădere, competențe speciale ale instanțelor, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 119/1999, cu încălcarea dispozițiilor art. 52 din Constituție. Motivarea hotărârii de respingere a criticii de neconstituţionalitate - Autoarea excepției de neconstituționalitate susține existența unui conflict între normele de drept referitoare la termenul de contestare a procesului- verbal de inspecție economico-financiară, întocmit de reprezentanții MFP, respectiv între norma specială în materie de control intern/managerial și control financiar preventiv, anume între prevederile art. 22 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 și norma de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv prevederile art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În acest context, Curtea menționează faptul că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cuprinde norme juridice generale, aplicabile actelor administrative, în general, în timp ce Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 cuprinde norme juridice speciale ce reglementează controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv la entitățile publice cu privire la utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public, cu eficiență, eficacitate și economicitate. - Deși Legea nr. 554/2004 prevede la art. 11 alin. (1) posibilitatea anulării în instanță a unui act administrativ individual, în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 prevede atacarea deciziei de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de inspecție (act administrativ individual) în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. Instituirea unui asemenea termen denotă intenția legiuitorului de soluționare cu celeritate a cauzei, având în vedere faptul că ordonanța criticată este un act normativ special, aplicabil anumitor categorii de acte administrative individuale referitoare la utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public, iar în acest context norma specială derogă de la norma generală, norma specială fiind de strictă interpretare la cazul respectiv, așa încât o normă generală nu poate înlătura de la aplicare norma specială, care se aplică prioritar față de norma generală. - Principiul accesului liber la justiție nu este incompatibil, ci chiar presupune instituirea prin lege a formelor și a modalităților procedurale de exercitare a acestui drept, fără a se putea susține astfel încălcarea lui. Stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție și la un proces echitabil, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii. Așa fiind, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege. - Pretinsa neconstituționalitate a reglementării criticate este dedusă din compararea soluției legislative consacrate prin art. 22 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv cu cea consacrată prin art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Decizia nr. 492/2020 a CCR, pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 995 din 28 octombrie 2020 Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.