Discuția de mai jos privește interpretarea sintagmei "continuarea studiilor" cuprinse în dispozițiile art. 499 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia părinții sunt obligați să întrețină copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani. 

Interpretările date de părțile în cauză şi sesizarea ÎCCJ

- Un părinte l-a chemat în judecată pe fiul său, solicitând să se dispună sistarea pensiei de întreținere stabilite în sarcina sa. În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a absolvit studiile liceale în anul 2016, fără diplomă de bacalaureat, cu dovada că pârâtul nu s-a înscris la examenul de bacalaureat - sesiunea 2017. Reclamantul a apreciat că există prezumția rezonabilă că, începând cu data de 1 iulie 2016 - data încheierii anului școlar 2015-2016 - la care pârâtul, major fiind, a absolvit studiile liceale, acesta nu se mai află în situația de continuare a studiilor, iar până în prezent nu a făcut dovada că s-ar afla în continuarea unei forme de învățământ care să nu îi permită angajarea în muncă sau realizarea de venituri din muncă necesare unui trai minim, astfel încât să justifice vreo stare de nevoie, motiv pentru care, în speță, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 499 alin. (3) din Codul civil.

- Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că de la data absolvirii studiilor liceale, fără diplomă de bacalaureat, s-a înscris la școala postliceală din cadrul aceluiași liceu, în prezent fiind în continuarea studiilor, aspect de care reclamantul are cunoștință. Întrucât se află în continuare înscris la o formă de învățământ, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 499 alin. (3) din Codul civil.

- În faza de apel, reclamantul a susținut că, față de dispozițiile art. 23 lit. d) și art. 44 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare Legea nr. 1/2011), se desprinde concluzia că învățământul postliceal, făcând parte din învățământul profesional, este o formă inferioară de învățământ, ce nu poate reprezenta o continuare a studiilor liceale; că rațiunea avută în vedere de legiuitor la adoptarea textului de lege a cărui interpretare se solicită este identică cu cea exprimată de Plenul fostului Tribunal Suprem, prin Decizia de îndrumare nr. 2/1971, ce face referire la studiile superioare; de asemenea a invocat Decizia nr. 535/2015 a Tribunalului Sibiu - Secția I civilă, în cuprinsul căreia sunt redate motivele de apel prin care s-a susținut că este discutabil dacă un program de master reprezintă continuarea studiilor, aceasta fiind o formă de învățământ care nu pune cursantul în imposibilitatea de a se întreține prin muncă, ci, dimpotrivă, constituie, la bază, un program creat special pentru a munci în timpul derulării sale.

După parcurgerea etapelor de jurisdicție, în final, a fost sesizată Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea lămuririi sintagmei "continuarea studiilor" din cuprinsul art. 499 alin. (3) din Codul civil. 

Ce a constatat Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 65/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 963 din 14 noiembrie 2018, completul ÎCCJ a respins cererea ca neîntemeiată, din rațiuni dintre care reținem câteva, de interes practic pentru cei interesați.

- Caracterul de noutate, una din condițiile pentru ca sesizarea să fie primită nu este îndeplinită. Or, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară constantă, astfel încât soluțiile jurisprudențiale izolate nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării hotărârii prealabile.

- Concluzia asupra existenței unei practici neunitare relevă necesitatea de a se apela la mecanismul recursului în interesul legii, iar nu de a sesiza instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

- În cazul analizat, cerința noutății chestiunii de drept nu este îndeplinită, întrucât, pe parcursul timpului, instanțele de judecată au pronunțat, în problema de drept semnalată de către titularul sesizării, hotărâri definitive/irevocabile, practica judiciară fiind orientată majoritar către același gen de soluție.

- Deși prevederea din Codul civil, în discuție, nu se regăsea în vechiul Cod al familiei, în vigoare până la 30 septembrie 2011, abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, și sub incidența acestui act normativ părintele putea fi obligat să plătească pensie de întreținere copilului devenit major, aflat în continuarea studiilor, ca efect al Deciziei de îndrumare nr. 2/1971 a Plenului fostului Tribunal Suprem. Prin această decizie, instanța supremă, suplinind tăcerea legii, a statuat, în vederea asigurării unei practici judiciare unitare, că "părintele este obligat să dea întreținere copilului devenit major, dacă se află în continuare de studii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 25 ani. Pentru a beneficia de întreținere, copilul trebuie să dovedească stăruință în continuarea studiilor și obținerea unor rezultate corespunzătoare".

- După pronunțarea acestei decizii de îndrumare a fost identificată o bogată jurisprudență, chestiunea de drept supusă analizei nefiind nouă, impunându-se concluzia că ea transcende în timp, chiar și din perspectiva datei la care reglementarea a intrat în vigoare.

- Astfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, prin Decizia nr. 3.799/2004  a stabilit că, în ce privește condițiile vizând acordarea pensiei de întreținere în cazul majorului, este îndreptățit să primească pensie copilul major care își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, iar dreptul acestuia durează până la terminarea studiilor, fără să depășească vârsta de 25 de ani.

- Pentru existența obligației de plată a pensiei de întreținere față de copilul major aflat în continuarea studiilor s-a decis că nu există condiția ca beneficiarul pensiei să urmeze o formă de învățământ obligatorie.

- În cazul analizat, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală dificultate, ci impun realizarea unei analize de conținut și corelate a normelor incidente în speță, respectiv art. 499 alin. (3) din Codul civil și art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1/2011.

- Potrivit acestui din urmă text: "Sistemul de învățământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri (...) d) învățământ terțiar non-universitar, care cuprinde învățământul postliceal."

- Ca atare, rămâne în atributul exclusiv al instanței de trimitere de a soluționa cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând în acest scop principiile de interpretare a actelor normative.

Ai nevoie de Codul civil? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!