Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11.02.2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, în special articolul 8 alineatul (1) litera (a) din acesta, trebuie interpretat în sensul că prețul biletului care trebuie luat în considerare pentru a stabili cuantumul rambursării datorate de operatorul de transport aerian unui pasager în cazul anulării unui zbor include diferența dintre suma plătită de acest pasager și cea primită de acest operator de transport aerian, care corespunde unui comision perceput de o persoană care a intervenit ca intermediar între aceștia doi, cu excepția cazului în care acest comision a fost stabilit fără știrea operatorului de transport aerian menționat, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Astfel s-a pronunţat, printre altele, CJUE prin Hotărârea din 12.09.2018 în cauza C-601/17 . 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat  în cadrul unui litigiu între domnul și doamna Harms, precum și cei patru copii ai lor, pe de o parte, și Vueling Airlines SA, pe de altă parte, în legătură cu rambursarea prețului unor bilete achiziționate prin intermediul Opodo Ltd. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie? Ce a determinat instanța de trimitere să formuleze  întrebări preliminare CJUE?

Domnul Harms a achiziționat, pe site-ul internet opodo.de, bilete care îi permiteau soției sale, lui însuși și celor patru copii ai lor să călătorească pe ruta care face legătura dintre Hamburg (Germania) și Faro (Portugalia) via Barcelona (Spania), prin intermediul unui zbor efectuat de compania aeriană Vueling Airlines.

Opodo i-a facturat o sumă de 1 108,88 euro domnului Harms pentru această achiziție și i-a emis confirmarea corespunzătoare, pe care era indicată suma menționată, fără precizări suplimentare. În paralel, Opodo a transmis Vueling Airlines o sumă de 1 031,88 euro.

Zborul pe care trebuia să îl ia familia Harms nu a fost însă efectuat în conformitate cu planul de călătorie prevăzut de Vueling Airlines, o asemenea situație trebuind să fie, potrivit instanței de trimitere, asimilată unei anulări a zborului în sensul Regulamentului nr. 261/2004.

În fața instanței de trimitere, domnul și doamna Harms, acționând în nume propriu și în numele celor patru copii ai lor, au susținut că Vueling Airlines este obligată, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004, să le ramburseze integralitatea sumei de 1 108,88 euro care le-a fost facturată de Opodo.

Vueling Airlines nu contestă temeinicia acestei cereri în măsura în care aceasta se referă la suma de 1 031,88 euro care i-a fost transmisă de Opodo, indicând că este vorba despre prețul biletelor achiziționate de domnul Harms. În schimb, ea consideră că nu trebuie să ramburseze acestuia din urmă diferența dintre această sumă și suma de 1 108,88 euro percepută de Opodo, susținând că această diferență de 77 de euro nu face parte din prețul menționat.

În aceste împrejurări, Amtsgericht Hamburg (Tribunalul Districtual din Hamburg, Germania), sesizat cu acest litigiu, a solicitat CJUE să interpreteze în acest context Regulamentul privind drepturile pasagerilor aerieni, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară:

„ Dacă prețul biletului care trebuie luat în considerare pentru a stabili cuantumul rambursării datorate de operatorul de transport aerian unui pasager în cazul anulării unui zbor include diferența dintre suma plătită de acest pasager și cea primită de acest operator de transport aerian, care corespunde unui comision perceput de o persoană care a intervenit ca intermediar între cei doi?”. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Ce a răspuns în esenţă CJUE prin Hotărârea din data de 12.09.2018 în cauza mai sus amintită?

Prin hotărârea din data de 12.09.2018, CJUE a răspuns la această întrebare în mod afirmativ, cu excepția cazului în care acest comision a fost stabilit fără știrea operatorului de transport aerian, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

Această interpretare a regulamentului corespunde obiectivelor acestuia din urmă, și anume asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor și totodată asigurarea unui echilibru între interesele acestora și cele ale operatorilor de transport aerian.

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de  12.09.2018 în cauza C-601/17  îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.