Legea nr. 246/2022 privind zonele metropolitane, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative intră în vigoare la 28 iulie 2022. Astfel, se stabilesc cadrul instituţional, obiectivele, competenţele şi instrumentele specifice politicii de dezvoltare metropolitană în România.
Politica de dezvoltare metropolitană se întemeiază pe principiile autonomiei locale, cooperării şi parteneriatului. Obiectivele generale ale politicii de dezvoltare metropolitană în România sunt următoarele:
a) reducerea disparităţilor economice, sociale şi regionale prin consolidarea legăturilor urban-rural şi centru-periferie;
b) creşterea competitivităţii economice şi capacitatea regiunilor de a prospera într-o economie globală;
c) creşterea coerenţei actului administrativ şi asigurarea unei mai bune guvernări locale;
d) asigurarea şi îmbunătăţirea accesului tuturor cetăţenilor la servicii de interes general.
Înfiinţarea zonelor metropolitane se realizează potrivit legii, în condiţiile art. 89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Unităţile administrativ-teritoriale se pot asocia pentru a constitui zone metropolitane.
Zona metropolitană - asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I ori municipiile reşedinţă de judeţ şi unităţile administrativ-teritoriale aflate în zona limitrofă
În sensul prezentei legi, prin teritoriu metropolitan se înţelege teritoriul din jurul municipiilor, delimitat potrivit prezentei legi, în cadrul căruia au fost generate relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare.
Teritoriul metropolitan se delimitează astfel:
a) pentru municipiul Bucureşti - cel puţin teritoriul administrativ al judeţului Ilfov;
b) pentru municipiile reşedinţă de judeţ - cel mult primele două coroane urbane;
c) pentru municipii, altele decât cele reşedinţă de judeţ - cel mult prima coroană urbană.
Prin prima coroană urbană se înţelege teritoriul cumulat al unităţilor administrativ-teritoriale din imediata vecinătate a unui municipiu, cu care acesta are cel puţin un punct de hotar comun.
Prin a doua coroană urbană se înţelege teritoriul cumulat al unităţilor administrativ-teritoriale din imediata vecinătate a primei coroane urbane, cu excepţia municipiului reşedinţă de judeţ, cu care aceasta are cel puţin un punct de hotar comun. O zonă metropolitană nu poate depăşi limita judeţului din care face parte municipiul care o generează, cu excepţia municipiului Bucureşti.
Unităţile administrativ-teritoriale situate pe teritoriul metropolitan a două sau mai multe municipii, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), pot alege zona metropolitană din care să facă parte.
Lista unităţilor administrativ-teritoriale cuprinse în teritoriul metropolitan al municipiilor reşedinţă de judeţ şi al altor municipii se află în anexa nr. 1, iar harta respectivelor unităţi administrativ- teritoriale se află în anexa nr. 2.
În situaţia în care, o unitate administrativ-teritorială doreşte să adere la o zonă metropolitană deja înfiinţată, adunarea generală a asociaţiei respective va decide cu privire la cererea de aderare, conform statutului.
Zonele metropolitane nu sunt unităţi administrativ-teritoriale. Prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, unităţile administrativ-teritoriale pot mandata zonele metropolitane să exercite, pe seama şi în numele lor, unele atribuţii aflate în competenţa lor şi care se circumscriu scopului şi obiectivelor zonelor metropolitane, în condiţiile legii.
Unităţile administrativ- teritoriale asigură resursele necesare pentru exercitarea respectivelor atribuţii, în limita alocării existente în bugetul local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale membre a zonei metropolitane sau acordând drept de folosinţă gratuită asupra unor bunuri aflate în domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale membre.
