CJUE s-a pronunţat în urma următoarei întrebări preliminare: „Dreptul de retragere conform articolului 16 litera (c) din Directiva 2011/83 este exclus și atunci când, deși bunurile sunt confecționate după specificațiile prezentate de consumator, vânzătorul încă nu a început confecționarea acestora, iar ajustările necesare ar fi efectuate de el însuși la locul în care se află clientul, iar nu de către o terță parte? Răspunsul depinde de aspectul dacă bunurile ar fi putut să fie readuse în starea anterioară individualizării cu costuri reduse de demontare, de aproximativ 5 % din valoarea bunurilor?” Litigiul principal și întrebarea preliminară ML a încheiat cu Möbel Kraft, cu ocazia unui târg comercial, un contract de vânzare având ca obiect o bucătărie integrată (denumit în continuare „contractul în cauză”). Întrucât ulterior ML a invocat un drept de retragere și, în acest temei, a refuzat să accepte livrarea bucătăriei menționate, Möbel Kraft a sesizat instanța de trimitere, Tribunalul Districtual din Potsdam, Germania, cu o acțiune în daune interese ca urmare a neexecutării contractului în cauză de către ML. Din decizia de trimitere reiese că elementele bucătăriei care făcea obiectul contractului în cauză, pe care Möbel Kraft încă nu începuse să le fabrice la momentul la care ML a decis să se retragă din acest contract, ar fi fost asamblate de o altă întreprindere potrivit unui șablon de găurire, în linii de producție digitale, și ar fi fost montate la fața locului, la ML, de către angajați ai Möbel Kraft, iar nu ai acestei alte întreprinderi. Instanța de trimitere adaugă în această privință că elementele prefabricate ale bucătăriei ar fi putut fi demontate fără pierderi pentru comerciant, în măsura în care numai peretele posterior al nișei, blatul de lucru, precum și măștile și piesele de legătură ar fi fost adaptate la fața locului și nu ar fi fost reutilizabile în altă parte. Instanța menționată ridică problema dacă, în conformitate cu articolul 312g alineatul 2 punctul 1 din Codul civil, dreptul de retragere dintr‑un contract privind furnizarea de bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar este exclus atunci când: - la momentul retragerii, vânzătorul nu începuse încă să asambleze diferitele elemente care compun bunul; - bunul ar fi fost adaptat la fața locului de însuși vânzătorul, iar nu de terți, și - bunul ar fi putut fi repus în starea anterioară individualizării cu costuri reduse de demontare, și anume în jur de 5 % din valoarea bunului. În condiţiile în care jurisprudenţa instanţelor germane nu este uniformă, Tribunalul Districtual din Potsdam a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Dreptul de retragere conform articolului 16 litera (c) din Directiva 2011/83 este exclus și atunci când, deși bunurile sunt confecționate după specificațiile prezentate de consumator, vânzătorul încă nu a început confecționarea acestora, iar ajustările necesare ar fi efectuate de el însuși la locul în care se află clientul, iar nu de către o terță parte? Răspunsul depinde de aspectul dacă bunurile ar fi putut să fie readuse în starea anterioară individualizării cu costuri reduse de demontare, de aproximativ 5 % din valoarea bunurilor?” Cu privire la întrebarea preliminară - Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 16 litera (c) din Directiva 2011/83 trebuie interpretat în sensul că excepția de la dreptul de retragere prevăzută de această dispoziție este opozabilă consumatorului care a încheiat un contract negociat în afara spațiilor comerciale privind vânzarea unui bun care va trebui să fie confecționat potrivit specificațiilor sale chiar dacă comerciantul nu a început producerea bunului menționat. - Cu titlu introductiv, trebuie să se constate că un contract încheiat cu ocazia unui târg comercial poate fi calificat drept „contract negociat în afara spațiilor comerciale”, în sensul articolului 2 punctul 8 din Directiva 2011/83, cu condiția ca încheierea contractului să nu fi avut loc la un stand al unui târg comercial, care poate fi considerat un „spațiu comercial”, în sensul articolului 2 punctul 9 din această directivă. - Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, în conformitate cu jurisprudența menționată la punctul anterior, dacă, având în vedere elementele de fapt supuse aprecierii sale, contractul în cauză trebuie într‑adevăr să fie considerat un „contract negociat în afara spațiului comercial”, în sensul articolului 2 punctul 8 din Directiva 2011/83. - În caz afirmativ, trebuie amintit că articolele 9-15 din Directiva 2011/83 acordă consumatorului un drept de retragere ca urmare, printre altele, a încheierii unui contract negociat în afara spațiilor comerciale, în sensul articolului 2 punctul 8 din această directivă, și stabilesc condițiile și modalitățile de exercitare a acestui drept. - Astfel, conform articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2011/83, consumatorul beneficiază în principiu de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr‑un contract negociat în afara spațiului comercial, printre altele fără a suporta alte costuri decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 14 din această directivă. - Însă articolul 16 din directiva menționată prevede excepții de la dreptul de retragere, în special în ipoteza, prevăzută la litera (c) a acestui articol, a contractelor negociate în afara spațiilor comerciale având ca obiect „furnizarea de bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar”. - În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în măsura în care dispozițiile dreptului Uniunii nu trimit la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul lor de aplicare, acestea trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama nu numai de termenii acesteia, ci și de contextul acestor dispoziții și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză. - Din modul de redactare a acestui articol 16 reiese că statele membre sunt obligate să prevadă în legislația națională de transpunere a Directivei 2011/83 că consumatorul nu se poate prevala de dreptul său de retragere în special în cazul în care au survenit anumite evenimente ulterioare încheierii contractului negociat în afara spațiilor comerciale. Aceasta este situația în ceea ce privește împrejurările prevăzute la literele (a), (e), (i) și (m) ale articolului 16 menționat, care au legătură cu executarea unui astfel de contract. - În temeiul acestor dispoziții, respectiva excepție privește „contractele de prestări servicii, după prestarea completă a serviciilor, dacă executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului”, „furnizarea de bunuri sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă și care au fost desigilate de consumator”, „furnizarea de înregistrări audio sau video sigilate sau de programe informatice sigilate care au fost desigilate după livrare”, precum și „furnizarea de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă prestarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului”. - În schimb, niciun element din modul de redactare a articolului 16 litera (c) din Directiva 2011/83 nu indică faptul că excepția de la dreptul de retragere pe care o prevede această dispoziție depinde de producerea vreunui eveniment ulterior încheierii contractului negociat în afara spațiilor comerciale privind „furnizarea de bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar”. Dimpotrivă, din această formulare reiese în mod expres că respectiva excepție este inerentă obiectului însuși al unui astfel de contract, și anume realizarea unui bun produs conform specificațiilor clientului, în sensul articolului 2 punctul 4 din această directivă, astfel încât opozabilitatea acestei excepții se impune de la bun început acestui consumator, fără a fi condiționată de apariția unui asemenea eveniment și independent de aspectul dacă contractul menționat este executat sau este pe cale să fie executat de comerciant. - Interpretarea menționată, conformă cu modul de redactare a articolului 16 litera (c) din Directiva 2011/83, este confirmată de contextul în care se înscrie articolul 16 litera (c) din Directiva 2011/83, în special în ceea ce privește obligația, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) literele (h) și (k) din aceasta, de a informa consumatorul, înainte ca acesta să fie obligat printr‑un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale sau printr‑o ofertă similară, cu privire la existența sau la lipsa dreptului de retragere. - Situația în care existența dreptului de retragere al consumatorului ar depinde de un eveniment viitor a cărui materializare ține de decizia comerciantului nu ar fi conciliabilă cu această obligație de informare precontractuală. - Pe de altă parte, în ceea ce privește obiectivele urmărite de Directiva 2011/83, reiese în special din considerentele (7) și (40) ale acestei directive că ea urmărește să consolideze securitatea juridică a tranzacțiilor dintre un comerciant și un consumator. - Este necesar să se considere că interpretarea articolului 16 litera (c) din Directiva 2011/83 menționată la punctul 24 din prezenta hotărâre contribuie la realizarea acestui obiectiv, în măsura în care permite să se evite situația în care existența sau lipsa dreptului consumatorului de a se retrage din contract ar depinde de stadiul de avansare a executării acestui contract de către comerciant, stare de avansare cu privire la care consumatorul nu este, în general, informat și cu privire la care, cu atât mai puțin, nu dispune de nicio influență. Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară: Articolul 16 litera (c) din Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor trebuie interpretat în sensul că excepția de la dreptul de retragere prevăzută de această dispoziție este opozabilă consumatorului care a încheiat un contract negociat în afara spațiului comercial privind vânzarea unui bun care va trebui confecționat potrivit specificațiilor sale, independent de aspectul dacă comerciantul a început producerea bunului respectiv. Hotărârea Curţii de Justiţie a UE din 21 octombrie 2020 în cauza C‑529/19 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Districtual din Potsdam, Germania, în procedura Möbel Kraft GmbH & Co. KG împotriva ML Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.