Vecinul vă acţionează în instanţă, solicitând anularea autorizaţiei dvs. pentru construcţia ridicată. În temeiul legii, instanţa cere cel puţin actul atacat împreună cu documentația care a stat la baza emiterii lui.

În speţa de faţă, persoanele reclamate pretind că prevederea legală nu este corectă şi ridică o excepţie de neconstituţionalitate. 

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei autorizații de construire folosită, potrivit titularilor, pentru reabilitarea imobilului pentru a putea fi folosit drept locuinţă a familiei. 

Motivarea excepției de neconstituționalitate 

Autorii acesteia au susținut următoarele:

- În sfera noțiunii de viață privată intră și locuința familiei "sau alte bunuri imobile private, considerând că dreptul la viață privată urmărește asigurarea intimității, dar și a siguranței". Invocând dreptul la protecția datelor cu caracter personal recunoscut de art. 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, autorii excepţiei au apreciat că planurile interioare ale locuinței unei persoane sunt "date sensibile (ele pot da detalii despre organizarea vieții zilnice)". Prin urmare, considerând că aceste drepturi fundamentale nu sunt drepturi absolute, ingerința este permisă, însă cu respectarea unor condiții, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

- În situaţia care îi priveşte, autorii excepţiei art. 13 din Legea nr. 554/2004 nu respectă condițiile impuse de art. 53 din Constituție și art. 8 paragraful 2 din Convenție, având drept consecință o încălcare a dreptului la viață privată. Astfel, deși ingerința este prevăzută de lege și se poate pretinde urmărirea protejării drepturilor și libertăților altor persoane, totuși măsura impusă de art. 13 din Legea nr. 554/2004 nu respectă principiul proporționalității, prin raportare la scop, nu este necesară într-o societate democratică pentru atingerea scopului urmărit și nu există garanții adecvate și suficiente pentru protejarea titularului actului administrativ de comportamentul arbitrar al autorităților sau al particularilor.

- Terțul care contestă actul administrativ, în speță autorizația de construire, trebuie să aibă un interes legitim, prin urmare instanța nu poate solicita și nu poate primi decât acele înscrisuri care au legătură cu interesul său legitim. Ingerința trebuie să fie proporțională cu interesul legitim al terțului, în cazul unui vecin, strict raportat la planurile exterioare ale imobilului de pe partea sa. Or, în cauză, art. 13 din Legea nr. 554/2004 prevede că instanța trebuie să solicite toată documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ.

- Orice solicitare trebuie să fie limitată la criticile expuse de terțul care contestă actul administrativ. Planurile casei și orice documentație care privește interiorul acesteia intră sub protecția recunoscută dreptului la viață privată, prevăzut de art. 8 din Convenție. Nimeni nu poate avea acces la planurile interioare ale casei în care se stabilește locuința unei familii. Un vecin de bună-credință își poate analiza drepturile numai prin raportare la planurile exterioare ale unui imobil învecinat, prin urmare, pentru fi proporțională și necesară, ingerința trebuie să se limiteze la planuri și informații privind exteriorul clădirii care sunt accesibile oricărui terț.

- Art. 13 din Legea nr. 554/2004 nu oferă garanții adecvate și suficiente pentru protejarea titularului actului administrativ, având în vedere că, în baza acestei norme, un terț poate obține planurile oricărei construcții. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate 

Potrivit sesizării, excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul cuprins:

"(1) La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.

(2) În situația în care reclamant este un terț în sensul art. 1 alin. (2) sau când acțiunea este introdusă de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanța va cere autorității publice emitente să îi comunice de urgență actul atacat împreună cu documentația care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.

(3) În mod corespunzător situațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), după caz, se procedează și în cazul acțiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

(4) Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanță lucrările cerute, conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu titlu de amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată."

Ulterior sesizării sale, prin art. I pct. 13 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost modificate în sensul că "La primirea cererii, instanța dispune citarea părților. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Instanța poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei." 

Ce constată CCR şi decizia dată 

- Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu în care, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul-terț în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept -, în contradictoriu cu primarul municipiului București și pârâții M.C.B și D.B. - titulari ai actului administrativ și autori ai prezentei excepții de neconstituționalitate -, a solicitat anularea unui act administrativ, respectiv a unei autorizații de construire care prevede executarea unor lucrări asupra unui imobil, respectiv lucrări de consolidare, modernizare, amenajări interioare, reconformarea șarpantei pentru transformarea podului în spațiu locuibil și refacerea împrejmuirii.

- Art. 13 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Citarea părților, relații", la alin. (1) reglementează situația în care reclamantul este destinatarul actului administrativ dedus judecății, alin. (2) are în vedere situația în care cererea de chemare în judecată este formulată de un terț care se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, alin. (3) reglementează cazul acțiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, iar alin. (4) vizează ipoteza aplicării unei amenzi judiciare conducătorului autorității publice în situația în care nu trimite în termenul stabilit de instanță lucrările cerute, ipoteză ce nu este incidentă în cauză.

- Având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză în care cererea de chemare în judecată a fost formulată de un terț în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, dispozițiile art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 nu au legătură cu soluționarea cauzei, respectiv nu sunt aplicabile cauzei.

- Dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instituie măsuri referitoare la pregătirea judecății, în sensul că instanța va cere autorității publice emitente să îi comunice de urgență actul atacat împreună cu documentația care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei, deoarece o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată presupune ca judecătorul să aibă la dispoziție întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită.

- Astfel, "Capitolul II - Principiile fundamentale ale procesului civil" din Codul de procedură civilă prevede, la art. 22 alin. (2), că "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

- Astfel, dispozițiile de lege criticate reprezintă o garanție a unui proces echitabil, având în vedere faptul că instanța nu poate face o analiză exhaustivă a actului administrativ atacat în lipsa acestei documentații.

- Ca atare, Curtea nu a reținut încălcarea prevederilor referitoare la viața intimă, familială și privată, având în vedere că aceasta este protejată de lege în condițiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa.

- Celelalte aspecte învederate de autorii excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de fapt, de interpretare și aplicare a legii, care aparțin competenței instanțelor judecătorești. 

Curtea:

- a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi

- a respins, ca neîntemeiată, excepția ridicată privitor la dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatând că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2019, Decizia nr. 335/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 18 septembrie 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 335/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!