Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) la data de 21 mai 2026, în cauza C-198/24, aduce clarificări esențiale cu privire la interpretarea Regulamentului (UE) nr. 655/2014. Această decizie marchează un punct de referință în cooperarea judiciară în materie civilă și comercială, detaliind condițiile în care poate fi emisă o ordonanță asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare (OAE).
1. Contextul Factual și Istoricul Litigiului
Cadrul de fapt care a generat această trimitere preliminară implică un litigiu între TQ, un cetățean rezident în Austria, și societatea Mr Green Limited, un operator de jocuri de noroc cu sediul în Malta.
· Activitatea desfășurată: TQ a participat la jocuri de noroc online operate de Mr Green între ianuarie 2017 și aprilie 2019, generând pierderi în valoare totală de 62.878 de euro.
· Problema de legalitate: Societatea Mr Green deținea o licență malteză pentru jocuri de noroc online, însă nu deținea o licență corespunzătoare în Austria. În consecință, instanțele austriece au considerat contractul de jocuri nul și neavenit, obligând operatorul la sfârșitul anului 2021 să ramburseze mizele pierdute de jucător.
· Refuzul executării: Mr Green nu a rambursat aceste sume, iar hotărârea a devenit definitivă și executorie la 13 aprilie 2022.
· Acțiunile creditorului: În anul 2024, neputând recupera creanța, TQ a sesizat instanțele austriece solicitând emiterea unei ordonanțe asigurătorii europene pentru indisponibilizarea conturilor deținute de Mr Green în Irlanda, Luxemburg, Malta și Suedia.
2. Obstacolele și Acțiunile Debitorului Invocate pentru Justificarea Urgenței
Pentru a demonstra necesitatea și urgența indisponibilizării, creditorul a adus în fața instanței două argumente majore privind comportamentul debitorului și cadrul legislativ extern:
· Acțiuni anterioare ale debitorului: În urma pronunțării în 2021 a altor hotărâri similare prin care era obligată la plata unor sume către jucători austrieci, societatea Mr Green a reziliat raportul comercial cu prestatorul său austriac de servicii de plată (Dimoco). Creditorul a susținut că aceasta demonstrează un risc ca activele să fie transferate pentru a nu putea fi urmărite.
· Modificări legislative protective în statul debitorului: Începând din luna iunie 2023, o lege malteză (prin introducerea articolului 56 A) interzice executarea hotărârilor judecătorești străine împotriva operatorilor de jocuri de noroc care dețin o licență malteză, considerând astfel de acțiuni ca fiind contrare ordinii publice.
Aceste circumstanțe au ridicat dubii la nivelul Tribunalului Regional pentru Cauze Civile din Viena, care a adresat CJUE o întrebare preliminară referitoare la posibilitatea de a lua în considerare acțiuni întreprinse cu mai mulți ani în urmă și obstacole legislative dintr-un alt stat membru, în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014.
„Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 655/2014] trebuie interpretat în sensul că nu trebuie să se țină seama de acțiunile debitorului întreprinse în urmă cu trei ani sau mai mult și nici de obstacolele la executarea hotărârii în statul membru al debitorului?”
3. Analiza Curții: Condițiile de Emitere a OAE și Conceptul de „Risc Real”
Potrivit art. 7 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 655/2014: Instanța emite ordonanța asigurătorie atunci când creditorul a prezentat probe suficiente pentru a convinge instanța că se impune de urgență o măsură asigurătorie sub forma unei ordonanțe asigurătorii, deoarece există un risc real ca, în lipsa unei astfel de măsuri, executarea ulterioară a creanței creditorului împotriva debitorului să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil.
CJUE a procedat la o analiză riguroasă a conceptelor de „urgență” și „risc real” prevăzute de Regulamentul nr. 655/2014. Obiectivul central al acestui regulament este facilitarea recuperării transfrontaliere a datoriilor, menținând totodată un echilibru între interesul creditorului și cel al debitorului de a nu fi supus unei utilizări abuzive a măsurii.
Indisociabilitatea urgenței de riscul real Curtea a statuat că necesitatea urgentă a măsurii și existența unui „risc real” ca executarea ulterioară să fie îngreunată sau împiedicată nu sunt două condiții distincte, ci aspecte indisociabile ale aceleiași condiții. Emiterea OAE este urgentă tocmai atunci când subzistă acest risc real.
Natura riscului
· Caracterul actual: Riscul trebuie să fie concret și actual la momentul introducerii cererii, nu doar potențial sau eventual.
· Intenția debitorului: Potrivit considerentului (14) al regulamentului, riscul real trebuie să fie cauzat de o acțiune intenționată a debitorului (ex. risipirea, ascunderea, distrugerea activelor) menită să împiedice plata datoriei. Simpla neplată sau deteriorarea situației financiare nu constituie probe suficiente.
4. Evaluarea Circumstanțelor: Relevanța Timpului și a Legilor Străine
Răspunzând direct instanței de trimitere, Curtea a stabilit orientări clare privind elementele ce pot fi analizate în evaluarea globală a riscului:
A. Comportamentul anterior al debitorului
· Instanța sesizată poate lua în considerare comportamentul debitorului care s-a manifestat cu mai mulți ani înainte de introducerea cererii.
· Regulamentul nu limitează relevanța comportamentului doar la acțiuni strict recente, fiind esențial dacă riscul persistă la momentul formulării cererii.
· Rezilierea contractului cu un operator de plată poate fi considerată un indiciu al unei strategii mai largi a debitorului de a se sustrage de la plata datoriilor în statul membru respectiv.
B. Impactul legislației din statul membru al debitorului
· Simpla invocare a unei legi străine (precum legea malteză care blochează executarea) nu este suficientă în sine pentru a dovedi intenția debitorului de a-și ascunde activele.
Totuși, o instanță poate să țină seama de existența unei astfel de legi ca element contextual în cadrul evaluării globale. Aceasta ajută la aprecierea domeniului de acțiune al debitorului și la stabilirea intenției acestuia de a se sustrage de la executarea creanței.
Astfel Curtea (Camera a patra) declarant următoarele:
Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unei proceduri pentru ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă și comercială
trebuie interpretat în sensul că
o instanță națională sesizată cu o cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene poate ține seama, pentru a stabili dacă adoptarea acestei ordonanțe se impune de urgență, pe de o parte, de comportamentul debitorului care s‑a manifestat cu mai mulți ani înainte de introducerea acestei cereri și, pe de altă parte, de existența în statul membru în care este stabilit debitorul a unei legi susceptibile să împiedice executarea creanței respective.Prin decizia pronunțată, CJUE confirmă că instanțele naționale dispun de o marjă de apreciere extinsă, bazată pe o evaluare globală a circumstanțelor. Dispozitivul hotărârii concluzionează clar: articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 permite instanțelor să constate urgența luând în calcul atât acțiunile debitorului săvârșite cu mai mulți ani înainte de sesizare, cât și existența unor obstacole legislative susceptibile să împiedice executarea în statul de stabilire al debitorului.
Pentru mai mute detalii a se vedea Hotărârea CJUE în cauza C-198/24 din 21 mai 2026.