Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a clarificat condițiile în care ambalajele produselor chimice pot induce în eroare consumatorii din cauza asemănării lor cu cele ale produselor alimentare. Decizia a fost pronunțată în Cauza C-395/25, având ca obiect interpretarea Regulamentului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor.
Societatea suedeză Orkla Care AB comercializează produse chimice, în special detergenți de rufe, în ambalaje din carton colorat de forma unei cărămizi alungite, prevăzute cu un capac pliat care încorporează un dop cu filet. În urma unor plângeri din partea consumatorilor referitoare la asemănarea acestui ambalaj cu cel utilizat pentru produsele alimentare, Agenția Suedeză pentru Produse Chimice a interzis comercializarea a nouă produse ambalate în acest mod, în temeiul regulamentului privind ambalarea substanțelor sau amestecurilor periculoase.
Orkla a contestat această decizie în fața instanțelor suedeze, care au sesizat Curtea de Justiție pentru a solicita clarificări cu privire la criteriile de evaluare, în lumina acestui regulament, a asemănării dintre ambalajul substanțelor periculoase și cel al produselor alimentare.
În primul rând, Curtea notează că ambalajul în cauză conține o substanță sau un amestec care prezintă un risc pentru sănătate. Prin urmare, furnizorii trebuie să se asigure că această substanță sau acest amestec este etichetat și ambalat în conformitate cu dispozițiile relevante din regulament.
În al doilea rând, se notează că, întrucât regulamentul nu precizează în mod expres criteriile de evaluare a asemănării dintre ambalajul produselor chimice și cel al produselor alimentare, trebuie să se țină seama de aspectul general al celor dintâi, luând în considerare toate caracteristicile lor perceptibile. O astfel de asemănare trebuie considerată ca existând atunci când, în lumina acestor caracteristici, ambalajul seamănă cu cel al unui produs alimentar și poate fi confundat cu acesta din cauza unor elemente distinctive care permit în mod obișnuit Marelui Public să identifice produsele alimentare. Acestea includ, în special, forma, dimensiunea, volumul, designul, culoarea, etichetarea, materialele utilizate, textura, mirosul sau o combinație a mai multora dintre aceste elemente. În plus, această evaluare trebuie efectuată de la caz la caz și trebuie să contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății consumatorilor.
În acest context, prezența unui element de siguranță suplimentar, cum ar fi o etichetă care acoperă dopul și care este concepută pentru a fi îndepărtată la prima utilizare, nu exclude o posibilă asemănare între ambalaje dacă acest element nu modifică în mod permanent impresia generală creată de ambalaj, nepermanând intact pe toată durata de viață a ambalajului.
În al treilea rând, Curtea consideră că autoritatea de supraveghere a pieței dintr-un stat membru trebuie să ia în considerare faptul că ambalajul în cauză reproduce aspectul unui produs cunoscut și recunoscut de consumatorii din acel stat. Prin urmare, aceasta trebuie să își efectueze evaluarea în lumina publicului expus efectiv la produsul în cauză pe piața națională. Rezultă că autoritatea națională nu este obligată să examineze dacă aceeași asemănare ar fi considerată înșelătoare și în alte state membre în care produsul este comercializat.
În al patrulea rând, Curtea notează că noțiunea de „consumatori” în sensul regulamentului include nu numai consumatorul mediu, rezonabil informat, atent și precaut, ci și orice persoană susceptibilă să utilizeze produsul după achiziționarea acestuia. Aceasta include, în special, copiii și persoanele vulnerabile, care pot fi expuse în mod deosebit riscului de confuzie. Prin urmare, trebuie să se țină seama de capacitatea acestor persoane de a percepe caracteristicile ambalajului care conține o substanță sau un amestec periculos.
În al cincilea rând, Curtea consideră că, atunci când se evaluează dacă un ambalaj respectă cerințele relevante, obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane nu necesită dovada unui risc ridicat; un risc neneglijabil este suficient. În plus, nu este necesar să se stabilească existența unor cazuri în care un consumator a fost deja indus în eroare de asemănarea dintre ambalaje.
În al șaselea rând, Curtea notează că autoritățile naționale nu sunt obligate să ia în considerare nici categoriile de pericol, nici riscurile specifice asociate produselor în cauză, deoarece criteriile de asemănare se aplică în mod identic, indiferent de natura pericolului și de împrejurările de utilizare, pentru a preveni orice risc de expunere periculoasă.
NOTĂ: O trimitere preliminară permite instanțelor din statele membre, în cadrul litigiilor cu care au fost sesizate, să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene întrebări privind interpretarea dreptului UE sau validitatea unui act al UE. Tribunalul este competent să soluționeze cererile de decizie preliminară care intră exclusiv în următoarele domenii: (1) sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA), (2) accizele, (3) Codul vamal, (4) clasificarea tarifară a mărfurilor în Nomenclatura combinată, (5) compensarea și asistența acordate pasagerilor în caz de refuz la îmbarcare sau de întârziere ori anulare a serviciilor de transport sau (6) sistemul de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Curtea de Justiție este competentă să soluționeze toate celelalte cereri de decizie preliminară. Nici Curtea de Justiție, nici Tribunalul nu soluționează litigiul național. Este de competența instanței naționale să rezolve cauza în conformitate cu decizia Curții de Justiție sau a Tribunalului, decizie care este obligatorie în mod similar pentru celelalte instanțe naționale în fața cărora se ridică o problemă similară.
Document neoficial destinat mass-mediei, care nu angajează Curtea de Justiție. Descrierea faptelor și a cadrului juridic se referă la perioada relevantă și se bazează pe dosarul cauzei. Textul integral și, după caz, un rezumat al hotărârii se publică pe site-ul CURIA în ziua pronunțării.
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor. 2 Autoritățile de supraveghere a pieței sunt organisme desemnate de statele membre pentru a se asigura, pe teritoriul lor, de respectarea normelor aplicabile produselor introduse pe piață.