La data de 5 martie 2026, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în mod formal revizuirea Legii Europene a Climei, validând un obiectiv intermediar ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic: reducerea cu 90% a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (GES) până în anul 2040, raportat la nivelurile de referință din 1990. Regulamentul modificat urmează să intre în vigoare la 20 de zile după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aplicându-se ulterior în mod direct și imperativ în toate statele membre. Decizia aliniază Uniunea Europeană la angajamentele asumate prin Acordul de la Paris, care vizează limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale.
Procesul legislativ a fost inițiat prin comunicarea Comisiei Europene din februarie 2024, propus pe 2 iulie 2025 și validat de Parlamentul European la 13 noiembrie 2025 prin 379 de voturi favorabile, 248 de voturi împotrivă și 10 abțineri.
1. Ținta de 90% și protejarea competitivității industriale europene
La data de 5 martie 2026, Consiliul Uniunii Europene a adoptat oficial revizuirea Legii Europene a Climei. Noua legislație impune un obiectiv intermediar obligatoriu: reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 90% până în 2040 (comparativ cu nivelurile din 1990). Această decizie aliniază definitiv UE la angajamentul atingerii neutralității climatice în anul 2050.
Pentru a asigura tranziția echitabilă din punct de vedere social, securitatea energetică și protejarea competitivității industriale europene, legea introduce un mecanism de flexibilitate: începând cu anul 2036, până la 5% din această țintă va putea fi acoperită prin credite internaționale de carbon de înaltă calitate. Totuși, regula de bază rămâne fermă: cel puțin 85% din reducerile de emisii trebuie realizate intern, pe teritoriul european.
Deși România a înregistrat o reducere de peste 50% a emisiilor de gaze cu efect de seră față de anul 1990, această performanță a fost, în mare măsură, un produs secundar al prăbușirii industriei centralizate grele în perioada post-comunistă, cuplată cu punerea în funcțiune a primului reactor la centrala nucleară de la Cernavodă, mai degrabă decât rezultatul unor măsuri active de eficiență energetică.
Astfel, atingerea pragului de 90% până în 2040 va necesita acțiuni politice și investiționale fără precedent, cu impact direct asupra infrastructurii urbane, a sistemelor de mobilitate, a rețelelor de transport al energiei și a securității sociale.
2. Extinderea Pieței Carbonului (ETS2) și Amânarea pentru 2028
Pentru a atinge noua țintă, UE va extinde sistemul de taxare a emisiilor (Sistemul de Comercializare a Certificatelor de Emisii - ETS2) către două sectoare majore: clădirile (încălzirea) și transportul rutier. Din cauza temerilor privind creșterea bruscă a prețurilor la carburanți și facturilor la utilități, Consiliul a aprobat amânarea cu un an a operaționalizării complete a ETS2, din 2027 pentru 2028. Această amânare, susținută ferm de state precum Polonia, Slovacia, Ungaria, Franța, Italia și România.
Vulnerabilitatea României: Guvernul României a propus intern o amânare și mai lungă a acestui sistem, până în anul 2031. Această decizie riscă însă să blocheze accesul țării la peste 6 miliarde de euro din Fondul Social pentru Climă (bani europeni colectați tocmai din sistemul ETS2). Fără acești bani, România nu va putea subvenționa izolarea termică a locuințelor, modernizarea sistemelor de termoficare (inclusiv cel din București) și tranziția către transportul electric pentru cetățenii vulnerabili.
3. Salvarea Industriei prin Captarea Carbonului (CCS)
Deoarece industriile grele (ciment, oțel, chimie) nu pot elimina complet poluarea doar prin eficientizare, legea modificată pune un accent major pe tehnologiile de eliminare și stocare permanentă a carbonului (CCS).
România are un avantaj geologic uriaș aici, deținând zăcăminte epuizate de gaze în Marea Neagră, unde poate stoca dioxidul de carbon captat din fabrici. Inițiative precum Carbon Hub CPT 01 de la fabrica Holcim din Câmpulung demonstrează că industria locală se mișcă rapid pentru a-și păstra competitivitatea, însă este nevoie urgentă de o legislație națională care să permită construirea infrastructurii de transport pentru CO2.
4. Securitatea Resurselor
Tranziția energetică vine pe fondul unor presiuni climatice și geopolitice severe. Așa cum a subliniat delegația României la recentele reuniuni de mediu, ignorarea schimbărilor climatice aduce instabilitate economică majoră. Mai mult, noile norme europene se vor concentra nu doar pe reducerea carbonului, ci și pe conservarea apei, Comisia Europeană pregătind măsuri pentru reducerea consumului de apă cu 10% până în 2030, decizie care va forța sectorul agricol românesc să adopte rapid tehnologii de irigații ultra-eficiente.
Sursa foto: https://www.eera-set.eu/