Potrivit unui comunicat oficial din 15 aprilie 2026, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a emis acordul de mediu pentru proiectul de investiții vizând creșterea ponderii producției de energie electrică din surse regenerabile prin finalizarea lucrărilor și asigurarea monitorizării permanente a impactului asupra mediului la amenajarea hidroenergetică Surduc–Siriu. Obiectivul este amplasat pe râul Bâsca Mare, pe teritoriul județelor Buzău și Covasna.
Reprezentanții instituției au precizat că decizia a fost luată după parcurgerea integrală a procedurilor legale de evaluare a impactului asupra mediului și a unei etape extinse de consultare publică. Proiectul presupune finalizarea elementelor neîncheiate din cadrul „Amenajării Surduc-Siriu”, aprobată prin Decretul nr. 294 din 7 octombrie 1981, vizând mai exact treapta Surduc-Nehoiașu cu un grup de 55 MW în cadrul Centralei Hidroelectrice Nehoiașu II.
Conform sursei citate, în perioada de consultare publică a proiectului au fost înregistrate 442 de seturi de mesaje, provenind de la 436 de persoane fizice și 6 persoane juridice. Dintre acestea, 316 au reprezentat seturi cu conținut identic, încărcate prin platforma DECLIC, care formulau cinci afirmații fără justificare tehnică. Ministerul a transmis că peste 90% din elementele semnalate vizau aspecte deja dezbătute și analizate în fazele anterioare ale procedurii.
Evaluarea de specialitate a fost realizată prin trei documentații:
Studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă,
Studiul de evaluare adecvată și
Raportul privind impactul asupra mediului (RIM).
Autoritatea a subliniat că implementarea proiectului impune măsuri stricte de atenuare a impactului, printre care se numără asigurarea debitului ecologic și de servitute, îmbunătățirea conectivității longitudinale și publicarea în timp real a datelor de monitorizare către Administrația Națională „Apele Române”. Totodată, titularul investiției este obligat să elaboreze un studiu pentru satisfacerea cerințelor socio-economice privind resursa de apă pentru comunitățile riverane, document necesar anterior emiterii autorizației de gospodărire a apelor. Pentru stațiile automate prevăzute în avizul de gospodărire a apelor (pozițiile 42 și 43), MMAP a formulat recomandarea instalării unor sisteme video de supraveghere.
Referitor la observațiile privind similitudinea procentuală a RIM cu un raport invalidat în instanță în 2024, ministerul a clarificat că documentul, în forma revizuită la sfârșitul anului 2025, a fost elaborat în deplină conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2018 și ale Directivei 2011/92/UE. În ceea ce privește măsurile pentru protecția faunei acvatice, instituția a explicat că studiile includ condiții tehnice clare pentru scările de pești, precum controlul turbulențelor, panta adecvată și asigurarea curentului de atracție. Regulamentul de exploatare va impune corelarea strictă a operării turbinelor cu ciclurile biologice ale ihtiofaunei și instalarea grătarelor de protecție la prizele de apă.
În replică la acuzațiile privind ignorarea schimbărilor climatice și utilizarea datelor hidrologice oprite la nivelul anului 2007, comunicatul arată că o reducere uniformă de 10-20% a debitelor medii multianuale în zona Carpaților nu este fundamentată științific. Conform Planurilor de Management Bazinale actualizate prin Hotărârea Guvernului nr. 392/2023 și scenariilor climatice RCP 4.5 și RCP 8.5, se anticipează o variabilitate crescută, iar eventualele tendințe necesită validare prin indicatorul hidrologic Qmma la nivel de bazin.
Pe fondul strategiei energetice naționale, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a subliniat rolul obiectivului pentru securitatea și reglajul Sistemului Energetic Național: 'Aceste funcții devin cu atât mai importante în contextul creșterii ponderii surselor variabile (eolian și solar), care necesită capacități flexibile și predictibile pentru stabilizarea rețelei'.
Geneza și blocajul istoric: Un proiect captiv între epoci
Totul a început cu un creion pe hartă în anii ’70. Regimul comunist dorea „îmblânzirea” munților Buzăului, fundamentând proiectul prin Decretul nr. 351/1979, actul care a reprezentat contractul-mamă de execuție. La acea vreme, râul Bâsca Mare era privit pur cantitativ, ca un flux de metri cubi de apă ce trebuiau deviați printr-un tunel de peste 16 kilometri pentru a produce megawați. Conceptele de „consultare publică” sau „impact asupra ecosistemului” erau cvasi-inexistente în dreptul românesc.Piesa centrală a amenajării, Barajul Siriu – al doilea baraj din anrocamente și miez de argilă ca mărime din România – și centrala Nehoiașu I au fost finalizate și puse în funcțiune în 1988. Aceasta a reprezentat, însă, doar prima etapă. Treapta Surduc-Nehoiașu II, subiectul dezbaterilor actuale, a rămas la stadiul de șantier început și abandonat parțial după Revoluție, intrând într-un „îngheț” prelungit dictat de un cumul de factori financiari, administrativi și, ulterior, de mediu.
Tentative de resuscitare și eșecul comercial
În lipsa fondurilor naționale capabile să susțină excavarea unor aducțiuni uriașe prin munte, statul a încercat, după blocajul anilor '90, o manevră strategică de resuscitare. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1087/2002, Amenajarea Hidroenergetică Surduc-Siriu a fost declarată lucrare de interes național și de utilitate publică, decizie precedată de HG nr. 337/2002 privind reglementarea comisiei pentru cercetarea prealabilă.
Scopul principal era atragerea capitalului străin. Obiectivul a fost inclus rapid pe listele de investiții propuse spre finanțare externă prin două acorduri bilaterale majore: cel cu Guvernul Suediei (document semnat în 2001 și intrat în vigoare la 1 februarie 2002) și Convenția încheiată la 17 aprilie 2002 cu Ministerul Federal al Economiei și Tehnologiei din Germania.
Din perspectivă juridică și administrativă, execuția etapelor ulterioare s-a împotmolit în litigii comerciale severe, exacerbate de intrarea în insolvență a companiei Hidroelectrica (2012-2016), perioadă ce a blocat plățile către constructori. Undele de șoc ale acelei perioade se resimt și astăzi în instanțe. Un exemplu elocvent este Decizia nr. 265 din 8 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Secția a II-a civilă). Instanța supremă a soluționat definitiv un diferend privind decontarea unor lucrări suplimentare de consolidare a drumului de acces Nehoiașu (executate între 2011 și 2013), obligând compania beneficiară la plata unor sume restante și penalități aferente către antreprenor. A se vedea și Hotărârile ÎCCJ nr. 2129/2020 din 03/11/2020 și nr. 2026/2022 din 27/10/2022 .
Paradoxul juridic: Un cec în alb din 1979 judecat după regulile din 2026
Dincolo de litigiile comerciale, blocajul fundamental a devenit cel legislativ. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, regulile jocului s-au schimbat radical. Zona a fost inclusă în rețeaua Natura 2000, conferind protecție legală strictă unor specii de pești și habitate pe care tunelurile hidrotehnice le-ar fi lăsat fără apă.
Aici se naște contradicția profundă a proiectului și punctul de intrare pentru asociațiile de mediu (precum Declic sau Bankwatch). Acestea au sesizat și speculat o anomalie juridică majoră: încercarea statului de a finaliza o infrastructură concepută în comunism, folosind autorizații de construire „moștenite” sau reînnoite succesiv, fără studii de impact ecologic adaptate noilor realități.
Rezultatul a fost un veritabil război de gherilă juridică. Organizațiile non-guvernamentale au atacat sistematic în contencios administrativ fiecare autorizație și acord de mediu emis, mizând pe un argument imbatabil: nu poți folosi un cec în alb din 1979 pentru a distruge un râu protejat în 2026. Soluția viabilă pentru deblocarea proiectului, așadar, nu a putut fi ignorarea acestei contradicții, ci asimilarea ei forțată într-o documentație care să împace o viziune inginerească de secol XX cu rigorile ecologice ale secolului XXI.
Ca etapă finală a acestui parcurs, Ministerul Mediului a precizat în documentația oficială că prezentul acord de mediu este valabil pe toată perioada de realizare a proiectului. Conform reglementărilor, la finalizarea investiției și înaintea de începerea activității de producție, titularul are obligația de a solicita și obține autorizația de mediu. Totodată, instituția a menționat că actul administrativ recent emis poate fi contestat în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului asupra mediului și ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.