LUXEMBURG – Într-o decizie istorică pronunțată pe 12 mai 2026, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a tranșat disputa dintre gigantul Meta Platforms Ireland și Autoritatea de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor din Italia (AGCOM), stabilind un precedent crucial pentru viitorul jurnalismului în Uniunea Europeană. Hotărârea în cauza C-797/23 validează mecanismele naționale prin care editorii de presă pot solicita remunerații echitabile de la platformele online, condiționând sustenabilitatea democrației de protecția drepturilor de autor.
Contextul litigiului: Meta împotriva modelului italian
Problema tehnică centrală o reprezintă modul în care platformele extrag și comercializează datele prin procesul de scraping și afișarea de snippets (fragmente):
Indexarea automată: Platformele precum Facebook preiau automat titlul, imaginea și un extras din text (lead) atunci când un link este distribuit.
Efectul de „Ecosistem închis”: Din punct de vedere tehnic, aceste fragmente sunt adesea suficiente pentru a satisface nevoia de informare a utilizatorului, care nu mai părăsește platforma pentru a accesa site-ul editorului. Astfel, platforma monetizează atenția utilizatorului prin publicitate, în timp ce editorul pierde venitul direct din trafic. Același lucru se întâmplă acum şi cu informațiile preluate şi furnizate de Inteligența Artificială la o simplă căutare pe Google.
Asimetria algoritmului: Algoritmii de afișare pot favoriza sau penaliza vizibilitatea conținutului de presă, transformând accesul la informație într-o pârghie de negociere economică.
Conflictul a luat naștere în urma transpunerii de către Italia a Directivei europene (UE) 2019/790 privind dreptul de autor în piața unică digitală. Legislația italiană a instituit un regim riguros, obligând prestatorii de servicii ale societății informaționale (precum Facebook/Meta) să negocieze cu editorii de presă o remunerație pentru utilizarea conținutului lor online.
Regulamentul italian „Regolamento in materia di individuazione dei criteri di riferimento per la determinazione dell’equo compenso per l’utilizzo online di pubblicazioni di carattere giornalistico di cui all’articolo 43‑bis della Legge 22 aprile 1941, n. 633” adoptat prin Decizia AGCOM 3/23/CONS stabilirea unei baze de calcul stabilit prin venituri platformă socială vs. beneficiu trafic redirecționat, asupra cărei se poate aplica un procent negociat de până la 70%.
Formula de calcul
Baza de calcul este stabilită prin adunarea veniturilor din publicitate pe care platforma (ex. Facebook) le face direct de pe urma afișării știrilor unui editor si din care scade apoi beneficiul obținut de editor prin redirecționarea traficului . Adică, dacă Facebook îi trimite editorului 1.000 de cititori prin click-uri, valoarea economică a acelui trafic este scăzută din sumă, fiind considerată un beneficiu deja primit de ziar. La aceasta bază de calcul se poate negocia un procent din care poate merge până la 70%.
Obligația de transparență și Sancțiunile
Pentru ca editorul să știe câți bani face platforma de pe urma lui, platforma este obligată prin lege să pună la dispoziție datele financiare.
Conform dreptului italian, AGCOM are dreptul să verifice dacă datele furnizate de platforme sunt reale. Dacă o platformă refuză să dea datele sau minte, poate fi amendată cu până la 1% din cifra de afaceri anuală realizată pe piaţa naţională în cursul ultimului exerciţiu financiar încheiat înainte de notificarea reclamaţiei. (ceea ce pentru giganții tech înseamnă sute de milioane de euro).
Contestaţia META
Meta a contestat aceste măsuri la Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, susținând că obligațiile de a furniza date interne și de a menține vizibilitatea conținutului în timpul negocierilor încalcă libertatea de a desfășura o activitate comercială.
Tribunalul Administrativ Regional din Lazio a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare pentru lămurirea legislației europene, în special în ceea ce privește articolul 15 din Directiva (UE) 2019/790.
Sesizată prin mecanismul întrebărilor preliminare, CJUE a fost chemată să stabilească dacă „dreptul de a cere bani” pentru știri este compatibil cu tratatele europene.
Esența Hotărârii: Remunerația ca fundament al autorizației
Analizând speța, marea Cameră a CJUE a statuat că:
Articolul 15 din Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE, precum și articolele 16 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că
nu se opun unei reglementări naționale care:
– prevede că editorii de publicații de presă au dreptul de a obține o remunerație echitabilă în schimbul autorizației acordate prestatorilor de servicii ale societății informaționale de a utiliza publicațiile lor;
– impune acestor prestatori, care utilizează sau intenționează să utilizeze asemenea publicații, obligația de a iniția negocieri cu editorii respectivi, de a nu limita vizibilitatea conținuturilor acestora din urmă în rezultatele căutării în cursul negocierilor și de a pune la dispoziția editorilor menționați și a unei autorități publice informațiile necesare pentru stabilirea cuantumului unei astfel de remunerații echitabile;
– abilitează această autoritate să definească criteriile de referință pentru stabilirearemunerației amintite și, în cazul în care părțile nu ajung la un acord în fața sa, să stabileascăcuantumul acesteia, precum și să verifice respectarea obligației de informare care revineprestatorilor respectivi și să le impună sancțiuni administrative pecuniare în cazul nerespectăriiacestei obligații,
cu condiția ca această reglementare să nu priveze editorii de publicații de presă deposibilitatea de a refuza să acorde o asemenea autorizație, nici de cea de a o acorda gratuit, sănu impună prestatorilor de servicii ale societății informaționale nicio obligație de plată fărălegătură cu utilizarea unor astfel de publicații și ca obligațiile și eventualele sancțiuni impuseacestor prestatori să respecte principiul proporționalității.
Curtea a statuat, astfel, că statele membre au libertatea de a prevedea dreptul editorilor la o remunerație echitabilă, cu o condiție esențială: aceasta trebuie să reprezinte contraprestația economică a autorizației de utilizare.
Judecătorii de la Luxemburg au subliniat că editorii trebuie să păstreze controlul asupra propriului conținut, având libertatea :
1. de a acorda autorizația contra cost ;
2. de a acorda autorizația cu titlu gratuit;
3 de a refuza utilizarea conținutului lor.
De asemenea, Curtea a clarificat un aspect de echitate tehnică: nicio plată nu poate fi solicitată platformelor care nu utilizează efectiv publicațiile respective.
Combaterea asimetriei de putere: Obligația de a negocia „cu cărțile pe masă”
Unul dintre cele mai sensibile puncte ale deciziei vizează protecția editorilor în timpul procesului de negociere. CJUE a considerat justificate două obligații majore impuse platformelor:
· Interdicția de a restricționa vizibilitatea: În timpul negocierilor, giganții tech nu pot pedepsi editorii prin „shadow-banning” sau reducerea vizibilității în căutări pentru a exercita presiuni.
· Transparența datelor: Prestatorii trebuie să furnizeze datele necesare calculării remunerației (venituri generate, algoritmi de afișare), deoarece numai ei dețin aceste informații. Fără aceste date, editorii s-ar afla într-o poziție de negociere structural inferioară.
Temeiurile legale și articolele incidente
Hotărârea se fundamentează pe un echilibru fin între mai multe acte normative europene:
1. Directiva (UE) 2019/790 (Piața Unică Digitală):
o Articolul 15: Instituie un drept conex specific pentru editorii de presă, oferindu-le dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice utilizarea online a publicațiilor lor de către prestatorii de servicii. Directiva recunoaște rolul esențial al presei în informarea cetățenilor și necesitatea recuperării investițiilor editoriale.
2. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:
o Articolul 16 (Libertatea de a desfășura o activitate comercială): Meta a invocat acest articol ca fiind încălcat. Curtea a admis existența unei restricții, dar a considerat-o justificată.
o Articolul 17 (Dreptul de proprietate): Include protecția proprietății intelectuale.
o Articolul 11 (Libertatea de exprimare și de informare): Subliniază importanța pluralismului mijloacelor de informare în masă, care depinde de stabilitatea financiară a presei scrise.
Analiza Curții: Justul echilibru între profit și pluralism
Curtea recunoaște că evoluția tehnologică a dus la o scădere drastică a veniturilor presei tradiționale, punând în pericol calitatea jurnalismului. Deși obligațiile impuse unor platforme precum Meta limitează libertatea lor comercială, această limitare este proporțională.
În viziunea CJUE, protejarea dreptului editorilor de a-și recupera investiția nu este doar o chestiune de business, ci o măsură de protecție a democrației. Puterile conferite autorității italiene AGCOM — de a stabili criterii, de a tranșa dezacordurile și de a aplica sancțiuni — sunt considerate „admisibile” deoarece asigură aplicarea efectivă a drepturilor recunoscute la nivel european.
Implicații pentru viitor
Această hotărâre trimite un semnal clar în întreaga Uniune Europeană: marja de apreciere a statelor membre în implementarea Directivei 2019/790 este suficient de largă pentru a permite intervenția autorităților de reglementare în fața „dictatului” marilor platforme. Decizia obligă Meta și alți actori similari să adopte o poziție de cooperare transparentă, punând capăt erei în care conținutul jurnalistic era utilizat fără o compensare justă a efortului editorial.
Pentru mai multe detalii, a se vedea Hotărârea CJUE în cauza C-797/23.-
MENȚIUNE: Trimiterea preliminară permite instanțelor naționale să solicite CJUE interpretarea dreptului Uniunii. Decizia Curții nu rezolvă cauza supusă judecății tribunalului din Lazio, dar este obligatorie pentru instanța italiană (Lazio) și pentru toate instanțele europene aflate în situații similare.