Potrivit unui comunicat publicat pe site-ul CJUE, site-ul care pune la dispoziție opera trebuie să împiedice, printr-o măsură „eficientă” din punct de vedere tehnologic, consultarea acesteia de către utilizatorii care se conectează dintr-un stat membru în care opera respectivă este protejată.
Problema de fapt:
Anne Frank era o adolescentă evreică germană stabilită în Amsterdam (Țările de Jos) împreună cu familia sa.
Între anii 1942 și 1944, perioadă în care Țările de Jos se aflau sub ocupația Germaniei naziste, ea și-a consemnat în jurnalul personal viața de zi cu zi în clandestinitate, jurnal care constituie o mărturie despre Holocaust. Tatăl ei, Otto Frank, singurul supraviețuitor al familiei, a publicat scrierile fiicei sale în 1947. Ulterior, în 1963, el a înființat Fondul Anne Frank, o organizație care are vocația de a perpetua moștenirea socială, educațională și culturală a autoarei.
După decesul lui Otto Frank, Fondul Anne Frank a devenit titularul drepturilor de autor asupra operelor Annei Frank. În Țările de Jos, anumite părți ale acestor opere sunt protejate în continuare până în 2037. În schimb, în multe alte țări, printre care și Belgia, drepturile de autor au expirat deja, iar operele respective au intrat în domeniul public.
Înființată în 1957, Anne Frank Stichting (Fundația Anne Frank) are ca obiect în special conservarea casei Annei Frank din Amsterdam, precum și răspândirea în lume a idealurilor lăsate moștenire în Jurnalul Annei Frank. În luna septembrie 2021, la inițiativa acestei fundații și a altor entități1, a fost încărcată gratuit online, în limba neerlandeză, o ediție științifică a manuscriselor Annei Frank.
Accesul la acest site a fost însă restricționat printr-un sistem de geoblocare care împiedică consultarea acestuia din țările în care manuscrisele sunt protejate prin dreptul de autor.
1. Koninklijke Nederlandse Akademie van Wetenschappen (Academia Regală Neerlandeză de Științe) și Vereniging voor Onderzoek en Ontsluiting van Historische Teksten (Asociația pentru Studierea și Valorificarea înscrisurilor istorice).
Întrebările preliminare:
În 2021, Fondul Anne Frank a solicitat în instanță încetarea acestei difuzări.
Curtea Supremă a Țărilor de Jos, sesizată în ultimă instanță cu privire la acest litigiu, a adresat întrebări preliminare Curții de Justițiea Uniunii Europene. Instanța națională a dorit să afle dacă dreptul Uniunii califică o astfel de punere la dispoziție online drept „comunicare publică” atunci când utilizatorii neerlandezi de internet pot să nu respecte geoblocarea prin intermediul unei Virtual Private Network [rețea privată virtuală] (VPN) sau al unui serviciu similar.
Astfel, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 3 alineatul (1) din [Directiva 2001/29] trebuie interpretat în sensul că publicarea unei opere pe internet poate fi considerată comunicare publică într‑o anumită țară dacă publicarea se adresează publicului din țara respectivă? În caz afirmativ, care sunt factorii care trebuie luați în considerare în cadrul acestei aprecieri?
2) Poate fi vorba despre o comunicare publică într‑o anumită țară dacă, prin intermediul blocării geografice («state of the art»), s‑a ajuns în situația în care site‑ul internet pe care s‑a publicat opera poate fi accesat de publicul din țara respectivă numai prin nerespectarea măsurii de blocare cu ajutorul unui serviciu [VPN] sau al unui serviciu similar? Este relevant, în acest sens, în ce măsură publicul din țara blocată este dispus și capabil să obțină accesul la site‑ul internet în cauză printr‑un astfel de serviciu? Răspunsul la această întrebare este diferit dacă, pe lângă măsura de blocare geografică, s‑au luat și alte măsuri pentru a împiedica sau pentru a descuraja accesul la site‑ul internet pentru publicul din țara blocată?
3) Dacă posibilitatea de nerespectare a măsurii de blocare conduce la situația în care opera publicată pe internet este comunicată, în sensul articolului 3 alineatul (1) din [Directiva 2001/29], publicului din țara blocată, această comunicare este realizată de persoana care a publicat opera pe internet, cu toate că, pentru a avea acces la această comunicare, este necesară intervenția furnizorului serviciului [VPN] în cauză sau al unui serviciu similar?”
CJUE:
În hotărârea pronunțată, Curtea a statuat că o operă intrată în domeniul public în anumite state membre poate fi publicată gratuit pe un site internet, chiar dacă este protejată în continuare prin dreptul de autor în alt stat membru.
A stabilit, de asemenea, că acest lucru este valabil cu condiția ca site-ul să cuprindă o măsură de blocare geografică menită să blocheze accesul la acest site al utilizatorilor care îl consultă din acest din urmă stat membru. Această măsură, atât timp cât este „state of the art“, poate fi considerată eficientă, chiar dacă poate să nu fie respectată prin intermediul unei VPN sau al unui serviciu similar.
Curtea a amintit că noțiunea de „comunicare publică” asociază două elemente cumulative, și anume un act de comunicare a unei opere, precum și comunicarea publică a acesteia din urmă.
În cazul în care o operă nu este protejată de un drept de autor decât în anumite state membre, în timp ce în alte state membre a intrat în domeniul public, orice persoană care cunoaște această situație și care publică opera gratuit pentru prima dată pe un site internet trebuie să se asigure că această operă devine accesibilă numai pentru utilizatorii de internet care pot consulta acest site din statele membre în care opera a intrat în domeniul public.
În caz contrar, ea ar încălca dreptul titularului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică.
Prin urmare, o astfel de persoană trebuie să ia măsuri tehnice eficiente pentru a restricționa accesul la site-ul internet. Curtea consideră că un sistem de geoblocare „state of the art“ constituie o astfel de măsură tehnică eficientă, având în vedere că, chiar dacă poate să nu fie respectată prin recurgerea la o VPN, acesta nu împiedică accesul liber și gratuit la operă în statele membre în care opera a intrat în domeniul public, protejând în același timp interesele titularului în statele membre în care opera este încă protejată.
Curtea a clarificat, de asemenea că, în cazul în care are loc o comunicare publică a unei opere deoarece blocarea geografică a site-ului nu este o măsură tehnică eficientă, răspunderea pentru comunicare nu revine furnizorului unei VPN utilizate pentru a nu respecta această blocare ci revine persoanei care a încărcat opera online.
Astfel, în esență Curtea (Camera a doua) declarat următoarele:
1) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională
trebuie interpretat în sensul că
o operă intrată în domeniul public în anumite state membre, dar încă protejată prin dreptul de autor într‑un alt stat membru și publicată cu titlu gratuit pe un site internet care cuprinde o măsură de blocare geografică prin care se urmărește ca accesul la acest site să fie blocat pentru utilizatorii de internet care îl consultă din acest stat membru nu face obiectul unei „comunicări publice” în acesta, în sensul acestei dispoziții, atunci când această măsură de blocare este „eficientă”, conform articolului 6 alineatul (3) din această directivă, în sensul că este „state of the art”, chiar dacă acești utilizatori de internet pot să nu o respecte prin recurgerea la o rețea privată virtuală [virtual private network (VPN)] sau la un serviciu similar.
2) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29
trebuie interpretat în sensul că,
atunci când publicarea pe un site internet a unei opere intrate în domeniul public în anumite state membre, dar încă protejată prin dreptul de autor într‑un alt stat membru constituie o „comunicare publică” în acesta, întrucât măsura de blocare geografică instituită pe acest site nu este „eficientă”, în sensul articolului 6 alineatul (3) din directiva menționată, o astfel de comunicare este imputabilă persoanei care a publicat opera pe acest site, iar nu furnizorului rețelei private virtuale [virtual private network (VPN)] sau al unui serviciu similar care a permis utilizatorului său să nu respecte această măsură ineficientă.
Notă: Prin procedura trimiterii preliminare, instanțele naționale din statele membre pot cere Curții de Justiție a UE clarificări privind interpretarea sau validitatea legislației europene, atunci când judecă un caz. Curtea nu dă verdictul în procesul național, ci oferă doar interpretarea corectă a legii, urmând ca instanța din statul membru să ia decizia finală pe baza acestui răspuns. Hotărârea Curții devine obligatorie atât pentru tribunalul care a pus întrebarea, cât și pentru orice altă instanță din UE care va judeca spețe similare.
Pentru mai multe detalii a se vedea Decizia CJUE în Cauza C-788/204 Anne Frank Founds
Sura foto: https://commons.wikimedia.org/wiki