Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată pentru a oferi o dezlegare de principiu unei chestiuni de drept fundamentale pentru practica instanțelor: momentul de la care încep să curgă dobânzile legale penalizatoare în cazul răspunderii civile delictuale rezultate din accidente de circulație.
Obiectul sesizării
Cauza nr. 2555/1/2025, aflată pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, vizează interpretarea corelată a dispozițiilor din Codul Civil (art. 1381, art. 1531, art. 1535) și Codul de Procedură Penală (art. 25 raportat la art. 397). Întrebarea centrală adresată instanței supreme este:
„Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1381 alin.(2) și (3) din Codul civil, art.1531 alin.(1), (2) și (3) din Codul Civil, art.1535 alin.(1) din Codul civil și art.25 raportat la art.397 din Codul procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului sau de la data rămânerii definitive a hotărârii ?”
Contextul cauzei: Divergența de la Curtea de Apel Craiova
Problema a fost ridicată în contextul unui dosar de ucidere din culpă (art. 192 alin. 2 Cod penal), unde instanța de fond (Judecătoria Calafat) a stabilit momente diferite pentru curgerea dobânzilor:
* Pentru daunele materiale: Dobânda a fost acordată de la data achitării efective a cheltuielilor (ex. înmormântare, pomeniri), recunoscându-se caracterul cert al acestora.
* Pentru daunele morale: Dobânda a fost stabilită doar de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Argumentele părților: Repararea integrală vs. Certitudinea creanței
Profesioniștii dreptului se confruntă cu două viziuni opuse prezentate în documentul Ministerului Public:
1. Poziția părților civile (Principiul reparării integrale):
Acestea susțin că dreptul la reparație se naște chiar în ziua producerii prejudiciului, conform art. 1381 alin. 2 din Codul civil. În viziunea acestora, dobânda nu este doar o sancțiune, ci o componentă a prejudiciului:
”Prejudiciul integral cuprinde atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens), cât și beneficiul de care partea este lipsită (lucrum cessans), în care se include dobânda legală.”
2. Poziția asigurătorului (Certitudinea și exigibilitatea creanței):
Partea responsabilă civilmente argumentează că scadența nu poate fi data accidentului, deoarece asigurătorul trebuie să ia cunoștință de eveniment și să urmeze procedurile Legii nr. 132/2017.
„Dobânzile sunt datorate de la data la care creanța celui îndreptățit devine certă, lichidă și exigibilă, astfel putând fi executată, adică de la data la care creanța este stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.”
Dispoziții legale cheie citate în document
În analiza chestiunii de drept, documentul subliniază fundamentele legale ce trebuie armonizate:
* Art. 1381 alin. (2) Cod civil: „Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.”
* Art. 1535 alin. (1) Cod civil: „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de pârți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”
Analiza de fond a Ministerului Public privind scadența daunelor
În inima dezbaterii juridice se află un paradox pe care Ministerul Public încearcă să îl deslușească: Cum poate un drept să se nască în ziua cauzării prejudiciului (conform teoriei), dar să producă efecte accesorii (dobânzi) doar de la finalul procesului (conform practicii propuse)?
Analiza de fond nu este o simplă înșiruire de texte legale, ci o confruntare între idealismul reparării integrale și pragmatismul procedurii de executare.
1. Teza: Dreptul se naște imediat
Ministerul Public recunoaște întâi premisa favorabilă victimei, bazată pe litera Codului Civil. Dreptul la reparație nu așteaptă sentința, el preexistă acesteia.
„Astfel, din lecturarea art.1381 din Codul civil, intitulat ,,Obiectul reparaţiei”, rezultă faptul că, în cazul răspunderii civile delictuale, creditorul obligației de reparare a prejudiciului are dreptul la repararea prejudiciului din chiar ziua în care acest prejudiciu a fost cauzat.”
Mai mult, starea de întârziere a autorului faptei este automată, nefiind necesară o notificare clasică:
„În completarea art.1381 din Codul civil, legiuitorul a prevăzut, prin dispozițiile art.1523 alin.2 lit.e din acelaşi cod, că, în cazul obligației ce se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale, debitorul este de drept în întârziere fără a fi necesară îndeplinirea altor formalități.”
2. Antiteza: Lipsa lichidității blochează dobânda
Aici intervine contradicția care schimbă cursul raționamentului. Deși dreptul există, el este o nebuloasă până la cuantificare. Ministerul Public introduce în ecuație cerința lichidității creanței pentru aplicarea art. 1535 din Codul Civil (daunele moratorii). Fără o sumă fixă („cât”), nu poți aplica un procent („dobânda”).
„Problema care se ridică în privința acestui text de lege este aceea de a stabili dacă acordarea de daune interese moratorii cu titlu de beneficiu nerealizat impune sau nu și caracterul lichid al creanței, alături de certitudine și exigibilitate, știut fiind că, în cazul acțiunii civile alăturate acțiunii penale având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, cuantumul acesteia este stabilit de instanța de judecată în baza probelor administrate în cauză.”
Pentru a rezolva conflictul, Ministerul Public apelează la o distincție doctrinară fină între creanța de valoare și creanța bănească:
„Creanța de reparație se naște din faptul prejudiciabil, iar creanța bănească din decizia judecătorească. Atâta timp cât victima unui delict sau cvasidelict nu a obținut judecătorește alocarea unei indemnizații pecuniare, ea nu este decât creditorul reparației, altfel spus al unei valori, dar, nu încă al unei sume de bani.”
3. Sinteza: Soluția prin hotărârea definitivă
Rezolvarea acestei contradicții, în viziunea Ministerului Public, nu poate fi decât una chirurgicală: dobânda (accesoriul) nu poate precede existența sumei lichide (principalul determinat). Astfel, „scadența” reală este mutată procedural la momentul hotărârii definitive.
Concluzia finală a analizei pe fond este tranșantă:
„Având în vedere aspectele anterior arătate, considerăm că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1381 alin.2 și 3 din Codul civil, art.1531 alin.1, 2 și 3 din acelaşi cod, art.1535 alin.1 din Codul civil și art.25 raportat la art.397 din Codul procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât doar de la acest moment creanța este certă, lichidă și exigibilă.”
Analiza juridică pe fond a Ministerului Public navighează printr-o contradicție aparentă între dreptul substanțial și cel procedural.
Raționamentul Ministerului Public se desfășoară în trei pași logici:
1. Recunoașterea dreptului: Se admite că victima are dreptul la reparație din ziua accidentului (art. 1381 C.civ.) și că autorul este de drept în întârziere.
2. Identificarea blocajului: Se constată că dobânzile moratorii (art. 1535 C.civ.) necesită o creanță lichidă (o sumă precisă), or în daunele morale și materiale complexe, această sumă nu există înainte de sentință.
3. Soluționarea conflictului: Se tranșează disputa prin separarea „creanței de reparație” (care există de la început) de „creanța bănească” (care se naște la hotărâre).
Concluzia logică a Ministerului Public fiind în esență următoarea: pentru a respecta condiția lichidității, dobânzile nu pot curge retroactiv de la data faptei, ci doar de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, momentul "zero" al certitudinii sumei datorate.
”Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală
Vă solicităm
Respingerea ca inadmisibilă a sesizării prin care Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție solicitarea de a pronunța o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept : „Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1381 alin.(2) și (3) din Codul civil, art.1531 alin.(1), (2) și (3) din Codul Civil, art.1535 alin.(1) din Codul civil și art.25 raportat la art.397 din Codul procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data producerii accidentului sau de la data rămânerii definitive a hotărârii ?”.[
Decizia Înaltei Curți este așteptată cu interes de practicienii dreptului, urmând să tranșeze dacă statutul de „debitor de drept în întârziere” al autorului faptei ilicite atrage automat curgerea dobânzilor de la data faptei pentru toate categoriile de prejudicii, inclusiv pentru cele nepatrimoniale (daunele morale), unde evaluarea se face adesea la momentul pronunțării hotărârii.
Mai multe detalii aici.